Românii păstrează în sertare milioane de telefoane mobile vechi, iar fenomenul este mai răspândit decât s-ar putea crede, arată o recentă cercetare realizată de Ipsos pentru Asociația Environ. În aceste condiții, deși conștientizează importanța reciclării, un număr semnificativ de români preferă să păstreze echipamentele nefolosite în gospodării, în timp ce alții ajung să le arunce direct la gunoi. Acest comportament contribuie la amplificarea fenomenului denumit de specialiști „sertarul invizibil”, adică acumularea de deșeuri electrice și electronice scoase din uz, dar nereciclate.
De ce păstrează românii telefoanele vechi și alte gadgeturi?
Studiul relevă că 86% dintre români au în casă telefoane vechi, depozitate în sertare sau pe rafturi, iar 56% dintre aceștia păstrează două sau trei astfel de dispozitive. Doar 31% au în posesie patru sau mai multe telefoane neutilizate. Fenomenul nu se limitează doar la telefoane, ci se extinde și la alte echipamente, precum cabluri, încărcătoare (74%), electrocasnice mici (44%), sau laptopuri și tablete (35%). Valoarea acestora în total poate ajunge până la 1.500 de lei în aproape trei din cinci gospodării, semn că românii percep aceste gadgeturi ca având o mare valoare sentimentală sau potențial financiar, chiar și după ce au fost depășite.
Motivul principal pentru păstrarea acestor dispozitive este convingerea că vor putea fi folosite în viitor, în proporție de 37 la sută. De asemenea, mulți recunosc că nu știu exact unde se pot duce pentru a le recicla—35% dintre respondenți—în timp ce 34% așteaptă campanii cu beneficii materiale, precum vouchere. Aceasta indică un nivel scăzut de informare și o preferință pentru abordări convenționale, precum depozitarea acasă, în locul reciclării corecte, responsabilitatea fiind uneori transferată și pe seama lipsei de opțiuni sau de accesibilitate a serviciilor de colectare.
Impactul tinerilor și comportamentul de aruncare
Un alt aspect relevant pentru mediul urban este modul în care tinerii, în special cei între 18 și 39 de ani, tratează aceste deșeuri. Ei preferă să arunce direct în tomberon dispozitivele defecte, fapt întărit de faptul că 36% din respondenți păstrează aparatele defecte, dar 21% le aruncă la gunoi în ultimele 12 luni.
„Electronicele au devenit parte din viața noastră de zi cu zi, dar responsabilitatea față de ce se întâmplă cu ele după ce nu le mai folosim este încă insuficient înțeleasă. Studiul arată că mulți români păstrează dispozitivele vechi în casă pentru că speră să le mai poată folosi cândva sau pentru că nu știu exact unde le pot preda pentru reciclare,” explică Roxana Puia, director de Comunicare al Asociației Environ. Aceasta subliniază importanța intensificării eforturilor de informare și simplificarea procesului de colectare, pentru a încuraja societatea să adopte comportamente mai responsabile.
Bariera costurilor și credința în rezistența electronicelor moderne
Deși majoritatea românilor consideră reciclarea de importantă, cei mai mulți nu aleg să o facă din cauza costurilor sau lipsei de opțiuni clare. Numai 20% dintre cei intervievați au reparat ultimul echipament defect, iar principalul motiv a fost prețul mare, menționat de 46%. În plus, nivelul de încredere în sistemul de reciclare rămâne scăzut, doar 30% dintre respondenți declarând că au încredere că echipamentele colectate sunt reciclate corect.
Teama de a cumpăra un produs recondiționat sau de a-l repare acasă rămâne un obstacol. Cu toate acestea, studiul evidențiază un potențial imens pentru economia circulară: 70% dintre români ar fi dispuși să repara dispozitive dacă costul ar fi în jur de 20% din prețul unui aparat nou. În același timp, 92% ar recurge la reciclare dacă procesul ar fi cât mai simplu, la fel ca un retur de colet.
În ansamblu, ultimele date indică o nevoie acută de reformare a sistemului de reciclare în România, atât prin stimulente financiare, cât și prin campanii de conștientizare mai eficiente. Odată cu creșterea responsabilității individuale, atribuirea acestor procese spre autorități și companii specializate poate crea un impact durabil, în acord cu provocările și oportunitățile epocii noastre digitale. Întrebarea rămâne dacă societatea va reuși să transforme această cultură a păstrării necontrolate în una a valorificării și responsabilității față de mediu.
