O adolescentă din Canada a fost diagnosticată recent cu o formă extrem de rară de alergie la apă, după ce a avut mai multe episoade de urticarie recurente provocate de contactul cu această substanță. Tânăra, în vârstă de 16 ani, suferise de câțiva ani de mici crize cutanate care se declanșau ori de câte ori pielea îi intra în contact cu apa, fie ea de temperatură caldă sau rece. Diagnosticul de urticarie acvagenică a fost confirmat după testarea efectuată în condiții controlate, marcând un caz rar, raportat în publicația BMJ Case Reports.
Descoperirea unei alergii rare la apă
Primul episod de urticarie provocat de apă a avut loc la doi ani după începerea menstruației, lucru care a pus medicii pe gânduri. Tânăra a spus că reacțiile apar după orice contact cu apa, fie la duș, baie, ploaie sau în timpul înotului, și dispare fără a necesita tratament, de obicei în 30-60 de minute. Deși avea și alergii la praf, iepuri și pisici, aceste reacții nu erau asociate cu contactul cu apa.
Analizele de sânge și urină nu au arătat modificări, iar funcțiile vitale ale pacientei erau normale. Nu avea senzație de respirație incompletă sau alte simptome cuantificabile ale reacțiilor alergice clasice. Totuși, medicii au decis să efectueze un test de provocare pentru confirmare. Astfel, au aplicat o compresă umedă, la temperatura camerei, pe abdomenul adolescentei, iar în mai puțin de 20 de minute, apariția erupției cutanate s-a repetat.
Ulterior, specialiștii au stabilit un diagnostic de urticarie acvagenică, fiind unul dintre cazurile destul de rare, numărând doar aproximativ 100 de astfel de situații documentate în literatura medicală mondială. În cazul pacientelor, boala pare să debuteze frecvent în perioada pubertății și afectează mai des femeile decât bărbații.
Tratamentul și evoluția pacientei
Medicii au început cu un tratament cu antihistaminice, mai precis cu cetirizină, care a avut rolul de a controla simptomele și de a reduce reacțiile alergice. După opt luni de tratament, adolescenta a declarat că simptomele au fost reduse considerabil, iar dacă omite o doză, reacțiile apar din nou, chiar dacă în mod mai moderat.
Pe parcursul tratamentului, starea ei s-a îmbunătățit constant, și, după 14 luni, a putut să reia activitățile zilnice normale, fără restricții. Pacienta a afirmat că, atât timp cât urmează tratamentul cu medicamente, nu mai are probleme și se simte normal. O astfel de evoluție, în cazul unei boli atât de rare, ar putea fi un exemplu de succes pentru alte cazuri similare.
Cazul a fost notat în revista medicală britanică BMJ Case Reports, fiind unul dintre puținele consemnări din literatura de specialitate care atestă această formă de urticarie. Specialiștii subliniază dificultatea diagnosticării, deoarece urticariile pot fi declanșate de o varietate de factori, făcând adesea dificilă diferențierea acestei afecțiuni de alte tipuri de reacții cutanate.
Medicii recomandă ca, în cazul simptomelor neobișnuite, pacienții să fie monitorizați de specialiști pentru a putea fi identificată cauza exactă și pentru a se putea stabili un plan de tratament eficient. În cazul pacientei, explicarea corectă a istoriei medicale și testul de provocare au fost esențiale pentru diagnostic.
Faptul că o astfel de alergie la apă a fost detectată și tratată la o adolescentă din Canada ar putea contribui la o mai bună înțelegere a acestei boli rare și la dezvoltarea unor protocoale standard de diagnostic și tratament în viitor. În ciuda rarității ei, această afecțiune reprezintă o provocare semnificativă pentru medicii alergologi și pentru pacienți, fiind un exemplu de cât de surprinzătoare și multiforme pot fi reacțiile organismului uman.
