Amy Madigan a fost desemnată câștigătoarea premiului Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar la cea de-a 98-a ediție a Premiilor Academiei, pentru prestația sa în filmul Weapons. Aceasta a reușit să devină vedeta serii, învingând o mulțime de actrițe importante, precum Elle Fanning pentru Sentimental Value, Wunmi Mosaku pentru Sinners sau Teyana Taylor pentru One Battle After Another. Astfel, Madigan a stabilit un record rar în istoria Oscarurilor: cel mai lung interval între nominalizare și câștig, fiind prima sa nominalizare în 1986, pentru Twice in a Lifetime, și apoi, după 40 de ani, câștigând trofeul.
O performanță remarcabilă după patru decenii
După ce a fost nominalizată acum patru decenii, Amy Madigan a reușit să pună capăt unui lung hop între cele două recunoașteri ale carierei sale. În discursul emoționant, dar plin de umor, actrița a fost satisfăcută să își ia acasă “micul bărbat de aur”. La întrebarea despre diferența dintre cele două nominalizări, a răspuns zâmbind: „Ce s-a schimbat e că am primit acest tipic de metale galbenă.” Răspunsul ei aparent simplu a fost însă foarte sugestiv, iar reacția publicului a fost caldă și aprobată.
Rolul în Weapons și recepția publicului
În Weapons, un horror suprarealist regizat de Zach Cregger, Madigan interpretează rolul unora dintre cele mai interesante personaje ale filmului: mătușa malefică Gladys. Aceasta este cunoscută pentru machiajul intens și ochelarii tipic largi, care în scurt timp au devenit un meme pe internet, fiind folosiți atât de fani, cât și de lideri de opinie din mass-media. Într-una din scenete, gazda Oscarurilor, Conan O’Brien, a făcut referire la aceste trăsături într-un mod amuzant, evidențiind impactul vizual al rolului lui Madigan.
Filmul, proiect ambitios scris și regizat de Zach Cregger, a fost bine primit de criticii de specialitate, iar performanța Amei Madigan i-a adus o nominalizare și la Globurile de Aur, precum și o distincție importantă – premiul Actor la întâlnirile cu sindicatele de profil — SAG. Deși toate acestea indicau o şansă reală pentru câștig, Olivia Mosaku, cea mai intens percepută ca adversară, a fost considerată de mulți drept o adversară dificil de învins.
Reacțiile la câștig și mesajul din discurs
În timpul discursului de acceptare, Amy Madigan a fost spontană și amuzantă. “E grozav,” a spus ea, râzând, și menționând că în ultimele zile s-a pregătit pentru momentul mult așteptat în timp ce se spăla pe picioare. A mulțumit apoi colegilor din industrie pentru că au fost uneori prea generoși cu ea, deși, a adăugat ea, era singura din filmul Weapons prezentă pe circuitul de presă.
„Mai ales vreau să mulțumesc fiicei mele, Lily, și soțului meu, Sean, pentru susținere. Și, desigur, tuturor câinilor mei. Dar cel mai important e Ed, pe care îl am alături de mine de o viață. Nici nu-mi pot imagina această reușită fără el,” a mărturisit actrița.
Un eseu despre valori și contexte familiale
Amy Madigan și soțul său, Ed Harris, sunt cunoscuți pentru relația lor de lungă durată, fiind o coppie adeseori lăudată pentru stabilitatea lor. Însă istoria lor la Oscar nu a fost întotdeauna atât de strălucitoare. În 1999, au făcut o figură notorie atunci când au refuzat să aplaude pentru acordarea unui Oscar onorific regizorului Elia Kazan, cunoscut pentru mărturia sa în timpul investigațiilor comuniste din SUA.
Astfel, câștigul Amei Madigan la această ediție a fost marcat nu doar de rigoare și recunoaștere profesională, ci și de povestea personală, ce face parte integrantă din “drumul” său spre glorie. La cei 66 de ani, actrița și-a făcut loc pentru a fi în centrul atenției, nu doar prin prestația în film, ci și prin umorul și sinceritatea sa, lăsând o amprentă memorabilă în această ediție a Premiilor Oscar.
