Majoritatea elevilor bucureșteni n-au auzit de Statutul Elevilor, revelator al unor lacune în informare și implicare
Un studiu recent realizat în rândul elevilor din București scoate la iveală realități îngrijorătoare cu privire la nivelul de informare și participare a celor mici în procesul educațional. Potrivit datelor, aproape 52% dintre tinerii de la liceele și școlile din Capitală nu au auzit nici măcar de existența Statutului Elevilor, un document esențial pentru drepturile și responsabilitățile elevilor, dar și pentru modul în care aceștia pot participa activ în viața școlii.
Lipsa de informare și implicare afectează drepturile elevilor
Raportul de implementare a Statutului Elevilor în București relevă o altă problemă înruditoare: 53,47% dintre elevi nu au avut oportunitatea de a oferi feedback cadrelor didactice, un semnal clar al unei comunicări insuficiente între elevi și profesori. În plus, peste două sferturi dintre elevi (22,2%) afirmă că au fost martori sau participanți la acte de violență de orice tip, de la abuzuri fizice și verbale până la cele emoționale, lucru care evidențiază un mediu școlar încă vulnerabil la astfel de comportamente.
Cu toate acestea, un procent semnificativ al elevilor (63,2%) beneficiază de consiliere psihologică gratuită la școală, un pas relativ bun în asigurarea sprijinului în fața dificultăților. Cu toate acestea, majoritatea respondenților (70,8%) nu au apelat la serviciile de consiliere, fie din cauza lipsei de nevoie, fie din teama de a fi judecați sau de a-și pierde confidențialitatea. Acest fapt dezvăluie o nevoie urgentă de promovare a acestor servicii și de crearea unui climat de siguranță pentru elevi.
Reprezentarea și informarea despre conducerea școlii rămân probleme majore
Un alt aspect alarmant este neinformarea elevilor cu privire la reprezentarea lor administrativă. Peste 64% dintre elevi nu știau dacă sunt reprezentați în ședințele Consiliului de Administrație, iar 42,9% nu știau cine conduce organismul de reprezentare al elevilor. Această lipsă de transparență și implicare poate duce la neglijarea intereselor elevilor în procesul decizional.
Între timp, problema „camerei de detenție”, un termen folosit mediatic pentru a descrie spațiile școlare unde elevii pot fi trimiși „pentru disciplina”, continuă să fie o realitate departe de a fi implementată eficient. Doar 2,3% dintre elevi au fost repartizați în astfel de spații pentru activități alternative, majoritatea doar lucrând sau făcând temele în aceste camere, fără o aplicare reală a unor măsuri de corectare.
Profesionistii și conștientizarea drepturilor elevilor, încă la un nivel ridicat
Pe de altă parte, majoritatea cadrelor didactice (95,8%) sunt familiarizate cu Statutul Elevilor, ceea ce indică un progres în ceea ce privește cunoașterea legislației din partea educatorilor. În același timp, 40,7% dintre profesori au observat că elevii lor sunt tratați diferit, motivând această diferență fie prin capacitatea intelectuală, fie prin condiții socio-economice sau convingeri personale.
Aceste cifre vin într-un context în care un procent infim – 0,29% – din elevii bucureșteni au fost victime ale diverselor forme de violență, conform datelor oficiale. Deși mostra pare redusă, meriți remarca că în realitate violența rămâne o problemă subtilă, adesea trecută cu vederea sau subraportată, care afectează dezvoltarea normală a elevilor.
În urmă cu doar câteva săptămâni, autoritățile și instituțiile de învățământ din București trebuie să își reconfigureze strategiile pentru a deviem mai mult spre preventiv și participativ, pentru a scădea din găurile neinformării și neimplicării. Totodată, e nevoie de o promovare mai vehementă a drepturilor elevilor și de reducere a fenomenului de bullying, în condițiile în care, deși cifrele oficiale arată o situație relativ stabilă, pentru mulți elevi, încercarea de a-și face vocea auzită rămâne o provocare.
Privind spre viitor, educația trebuie să devină un mediu în care fiecare elev se simte în siguranță, cunoscător al drepturilor sale și parte integrantă la procesul decizional. Doar astfel, Bucureștiul poate spera la o școală unde fiecare copil nu doar învață, ci și își exercită și reprezintă propriile interese în mod real.
