O descoperire care schimbă percepția asupra originilor scrisului: cea mai veche formă de comunicare simbolică, cu aproximativ 40.000 de ani în urmă
Arheologii au făcut o descoperire senzațională care ar putea revoluționa înțelesul despre începuturile comunicării umane. Un nou studiu indică faptul că oamenii preistorici din Europa, acum aproape 40.000 de ani, poate că au folosit un sistem de simboluri a cărui complexitate îi depășea cu mult pe cei despre care știam până acum. Aceste descoperiri sugerează că, înainte de apariția scrierii în civilizațiile antice, oamenii din Paleolitic ar fi dezvoltat o formă timpurie de „proto-scriere”, destinată transmisiei informației și comunicării cu semnificații importante pentru comunitățile lor.
Descoperire revoluționară în peșterile din Jura Șvabă
Cercetătorii Eva Dutkiewicz și Christian Bentz au analizat aproape 260 de artefacte paleolitice recuperate din peșteri din regiunea Jura Șvabă, din sud-vestul Germaniei. Folosind tehnologii informatice avansate, aceștia au examinată aproape 3.000 de semne geometrice gravate pe figurine, care reprezentau oameni și animale precum mamutii, urșii de peșteră sau caii sălbatici. Rezultatele indică o organizare sofisticată a acestor simboluri, ale căror modele și repetări sugerează intenționalitate și un anumit sistem de codificare.
Deși nu putem afirma cu certitudine dacă aceste semne reprezentau sunete sau cuvin, cercetătorii sunt convinși că ele nu erau simple decorațiuni. În mod similar cu primele forme de proto-cuneiform din Mesopotamia, aceste simboluri aveau, cel mai probabil, un scop comunicativ, fiind parte a unui sistem convențional folosit pentru a transmite informații importante despre lumea înconjurătoare.
Simboluri cu funcție practică sau ritualică?
Artefactele, de proveniență aurignaciană — o cultură care aparține primilor Homo sapiens din Europa — includ figurine de animale precum mamutii, bizoni sau lei de peșteră. Fascinant este că anumite simboluri apar doar pe anumite tipuri de figurine, de exemplu, crucile gravate exclusiv pe reprezentările animalelor, nu și pe cele umane. Acest pattern i-a făcut pe cercetători să speculeze că aceste semne aveau o funcție practică sau ritualică: marcarea numeroșilor vânători, evidențierea perioadelor de migrație sau sezonieritatea anumitor specii.
Pentru a înțelege impactul acestor simboluri, cercetătorii le-au comparat cu tăblițele cuneiforme timpurii din Mesopotamia. Analiza a arătat că densitatea informației transmise de simbolurile aurignaciene era comparabilă cu cea a tăblițelor din perioada Uruk V, din jurul anului 3500 î.Hr. Aceasta înseamnă că, deși nu avem certitudinea că aceste semne reprezentau un sistem de scriere în adevăratul sens, ele indică o capacitate cognitivă și o sofisticare probabil mult mai mari decât se presupunea anterior despre oamenii preistorici.
Chiar dacă aceste simboluri au rămas relativ stabile pentru o perioadă de 10.000 de ani și apoi au dispărut, ele punctează un moment fundamental în evoluția gândirii simbolice umane. Descoperirea sugerează că, în epoca Paleoliticului, oamenii aveau deja un sistem complex de comunicare simbolică, cu mult înainte de apariția scrierii în civilizațiile antice.
Rezultatele acestei cercetări oferă un context nou pentru înțelesul cognitiv al primilor Homo sapiens, schimbând percepția asupra provocării de a înțelege dezvoltarea sistemelor de comunicare și simbolism. În timp ce nu putem afirma cu certitudine dacă aceste simboluri constituiau un sistem de scriere în sine, ele confirmă că primii oameni au avut o capacitate de a crea și de a folosi simboluri complexe, anticipate mult timp după dispariția lor.
Pe măsură ce tehnologiile și metodele de analiză avansează, este posibil ca în viitor să reconstituim și mai fidel semnificația acestor semne preistorice. Cert este că, la 40.000 de ani distanță, aceste simboluri deschid o perspectivă captivantă asupra gândirii și culturii primilor Homo sapiens, şi poate chiar asupra primelor încercări ale omenirii de a-și structura și codifica lumea înconjurătoare printr-un sistem simbolic sofisticat.
