O descoperire arheologică monumentală în sudul Irakului: situl Alexandria pe Tigris
Arheologii care lucrează în sudul Irakului au identificat recent vechea cetate Alexandria pe Tigris, un oraș-port de mari dimensiuni fondat în ultimele decenii ale secolului IV î.Hr., în timpul campaniilor lui Alexandru Macedon. Ruinele acestui oraș fascinant se află în zona Jebel Khayyaber, aproape de granița modernă cu Iranul. Conform evaluărilor inițiale, orașul era un centru urban bine planificat, care conecta traficul fluvial din Mesopotamia cu rutele maritime către Golf și rețelele comerciale ce duceau până în India și Asia Centrală.
O istorie contestată
Cercetările anterioare au reactivat un interes de lungă durată pentru localitatea cunoscută din sursele antice drept Charax Spasinou, situată aproape de gura de est a Golfului Persic. De-a lungul decadelor, poziția exactă a acestui oraș a fost subiect de controversă între experți. În anii ’60, cercetătorul britanic John Hansman a analizat fotografiile aeriene realizate de Royal Air Force și a observat o imensă încuviere fortificată, însă lucrările în teren au fost întrerupte de conflictele din regiune. “Deschiderea acestui sit a fost un adevărat privilegiu pentru noi, având în vedere că istoria sa a fost adesea ignorată din cauza instabilității politice”, a declarat unul dintre arheologi.
În 2014, echipele de cercetare au reluat activitățile, fiind ghidate de oficialii locali. O ridicătură aparent neimportantă de pe o câmpie s-a dovedit a fi o freată de ziduri, întinzându-se pe mai mult de un kilometru și având unele secțiuni de până la opt metri înălțime. Această descoperire a impus recalibrarea viziunii asupra mărimii și importanței acestui centru urban.
Inovație tehnologică și descoperiri relevante
Cercetările au fost facilitate de tehnologia modernă, iar echipele de cercetare au efectuat o amplă evaluare a suprafeței. Investigând peste 500 de kilometri pătrați, au descoperit fragmente de ceramică, cărămidă și deșeuri industriale. Utilizarea dronelor a oferit o imagine detaliată a terenului, iar magnetometrele au permis cartografierea structurilor îngropate. “Dovezile indică un oraș cu o rețea bine definită, cu străzi ample, blocuri rezidențiale mari și zone industriale. Aceste descoperiri ne oferă o imagine clară asupra organizării urbane a acelor timpuri”, a spus un specialist în arheologie urbană.
Analiza orientărilor stradale a relevat patru grile principale, fiecare reflectând etape diferite de construcție și utilizare a terenului. Zonele rezidențiale erau situate strategic în apropierea clădirilor religioase, iar instalațiile industriale se aflau adesea în vecinătatea canalelor. “Aceasta confirmă teoria că activitățile economice erau îndeaproape legate de elementele sacre ale orașului”, a adăugat unul dintre cercetători.
O poveste de declin și moștenire
Importanța istorică a acestui oraș-port a fost amplificată de comerțul pe distanțe lungi între 300 î.Hr. și 300 d.Hr., care a însuflețit economia regiunii. “Alexandria pe Tigris a fost un nod vital în rețelele comerciale ce aduceau bunuri din toate colțurile lumii. Declinele dunării fluviale au schimbat radical condițiile de viață aici, iar orașul a suferit o degradare lentă”, a explicat un expert în istoria economică.
Pe parcursul cercetărilor, s-a observat că, din cauza schimbărilor de mediu, orașul a suferit un declin treptat. Mutarea cursului Tigrului și colmatarea portului au dus la scăderea activității comerciale, iar, în cele din urmă, majoritatea populației a abandonat acest loc de convergență economică.
Munca de la Jebel Khayyaber umple o gol în istoria Mesopotamiei, dar mai este mult până la alinierea finală a dovezilor. O echipă de cercetători își propune să refineze planul urban al orașului și să coreleze dezvoltarea sa cu comerțul și schimbările de mediu. Excavările vor continua atunci când condițiile de teren și finanțarea vor permite. Rămâne de văzut cum va evolua acest proiect și ce alte secrete ale istoriei vor fi descoperite în adâncurile Jebel Khayyaber.
