Artemis II a început astăzi o etapă importantă a misiunii sale, fiind primul zbor uman către partea îndepărtată a Lunii de la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70. Potrivit NASA, capsula Orion a fost lansată și a ajuns în apropierea Lunii, unde va efectua un survol de aproximativ șapte ore. În timpul acestui manevr, echipajul va trece la circa 6.544 de kilometri de suprafața satelitului natural al Pământului și va atinge o distanță maximă de 406.770 de kilometri față de Terra. Aceasta depășește recordul stabilit anterior de misiunea Apollo 13, stabilind astfel o nouă bornă pentru explorarea spațiului.
Momentul istoric al survolului părții nevăzute a Lunii
Survolul părții îndepărtate a Lunii are o dublă semnificație: științifică și simbolică. Pentru prima dată în decenii, oamenii vor putea observa direct, cu ochiul uman, regiuni aflate pe fața ascunsă a satelitului, inclusiv bazinul Orientale, craterele Pierazzo și Ohm. Deși doar aproximativ 20% din partea nevăzută va fi iluminată, aceste observații au potențialul de a oferi indicii valoroase despre formarea și evoluția Lunii.
Craterizarea accentuată a acestei părți contrastă cu fața vizibilă de pe Pământ, caracterizată de întinderi de lavă solidificată și o crustă mai subțire. În plus, bazinul Orientale, cu un diametru de aproximativ 930 de kilometri, este considerat cel mai bine conservat și tânăr bazin mare de impact de pe Lună. Cercetătorii folosește această structură ca model pentru înțelegerea formării craterelelor pe corpuri cerești similare.
Astfel, pentru echipa NASA, posibilitatea ca astronauții să vadă cu proprii ochi aceste formațiuni reprezintă o premieră, dar și o oportunitate pentru a studia mai în amănunt procesele geologice ale satelitului natural.
Rolul observației umane într-o eră a tehnologiei spațiale
NASA a accentuat că ochiul uman deține încă o valoare considerabilă în observațiile spațiale. Astronauții au fost pregătiți nu doar pentru a urmări caracteristicile mari de relief, ci și pentru a detecta diferențe subtile de culoare, textură și umbre, toate schimbându-se odată cu unghiul de iluminare solară. Aceste observații, spun reprezentanții agenției spațiale, pot completa datele colectate de sonde și sateliți, contribuind la o înțelegere mai precisă a mediului lunar.
Pe durata survolului, capsule Orion va experimenta și o perioadă de pierdere temporară a comunicațiilor, când se va afla în spatele Lunii, precum și un interval în care astronauții vor avea la vedere eclipsa solară provocată de orbita lunară.
După această fază, misiunea Artemis II va începe traiectoria de întoarcere către Pământ, cu aterizarea programată în Pacific, în apropierea coastelor San Diego, pe 10 aprilie. Astfel, misiunea nu doar că marchează o etapă relevantă pentru explorarea lunară, ci și teste importante pentru sistemele capsulei Orion și ale rachetei SLS, cruciale pentru misiunile umane viitoare pe Lună.
