O echipă de astronomi a detectat o stea despre care susțin că ar fi cea mai pură din Univers. Descoperirea, realizată cu ajutorul datelor din Sloan Digital Sky Survey V și confirmată prin observații detaliate cu telescoapele Magellan, sugerează o perspectivă unică asupra primelor stele formate în Univers.
O „fosilă cosmică” din apropierea Marelui Nor al lui Magellan
Steaua, clasificată ca o gigantă roșie, a fost identificată ca SDSS J0715-7334 și se află în galaxia noastră. Ceea ce o face specială este cantitatea extrem de mică de metale din compoziția sa, chiar mai redusă decât a stelei J1029+1729, considerată anterior cea mai săracă în metale. În astronomie, „metalele” se referă la toate elementele mai grele decât hidrogenul și heliul.
Analizele au indicat că această stea ar putea fi formată din gazul rezultat în urma exploziei unei stele din Populația III, cu o masă de aproximativ 30 de ori mai mare decât cea a Soarelui. Aceste stele timpurii, presupuse a se fi format în primele stadii ale Universului, erau compuse aproape exclusiv din hidrogen și heliu. Cercetătorii cred că SDSS J0715-7334 este practic o „fosilă cosmică”, oferind indicii despre aceste stele ancestrale.
Metalicitatea stelei: un indicator cheie
Metalicitatea unei stele, adică cantitatea de elemente mai grele decât hidrogenul și heliul prezente în compoziția sa, este un factor crucial. Cu cât metalicitatea este mai mică, cu atât steaua este considerată mai „pură” și mai apropiată de compoziția originală a Universului timpuriu. Astronomii au observat, de asemenea, că această stea conține cantități foarte mici de carbon, o particularitate notabilă.
Stelele din Populația III, deși nu au fost observate direct, sunt o parte importantă a modelelor teoretice despre formarea Universului. Se estimează că acestea erau extrem de masive și fierbinți, capabile să atingă temperaturi de până la 100.000 de kelvini, și emitau radiație ultravioletă de mare energie. Existența lor ar explica prezența elementelor grele necesare pentru formarea ulterioară a stelelor și planetelor.
Provocările în identificarea primelor stele
Unul dintre motivele pentru care nu am observat direct stele din Populația III este distanța enormă și durata lungă de timp de la formarea lor. Aceste stele masive ar fi avut o durată de viață relativ scurtă. Dacă urmașii lor direcți au fost mai puțin masivi, ar putea exista și în prezent, fiind identificați prin conținutul lor extrem de scăzut de elemente grele.
Deși telescopul James Webb a permis observarea multor galaxii îndepărtate și sărace în metale, aceste observații nu sunt suficiente pentru a confirma existența stelelor din Populația III. Studiul, publicat în revista Nature Astronomy, detaliază descoperirea și analizele realizate de echipa de cercetători.
