Aurora de pe Ganymede, mai asemănătoare cu cea terestră decât se credea până acum, atrage atenția cercetătorilor
Într-o descoperire care schimbă percepțiile despre fenomenele atmosferice din spațiu, cercetătorii au identificat pentru prima dată structuri similare cu aurorele boreale de pe Pământ pe unul dintre cei mai mari sateliți naturali ai lui Jupiter, Ganymede. Analiza rețelei de imagini ultraviolete capturate de sonda spațială Juno, în timpul unei treceri apropiate din 7 iulie 2021, a relevat detalii considerate de specialiști ca fiind o premieră pentru studiile despre magnetosfere extraterestre.
Descoperire de o importanță capitală, ce ar putea schimba modul în care înțelegem fenomenele luminoase din spațiu
Până acum, aurorele de pe sateliți precum Ganymede s-au considerat ca fiind fenomene relativ simple, de formă ovală și relativ stabile. Cu toate acestea, noua analiză a arătat că, în realitate, aceste lumini au o structură mult mai complexă, cu mici pete luminoase fragmentate, asemănătoare „mărgelelor”. Aceste mici structuri, denumite de cercetători ca fiind „mărgele”, se formează în mod similar cu cele observate pe Pământ, fiind asociate cu turbulențe și procese intense în magnetosferă. Alessandro Moirano, cercetător postdoctoral la Laboratorul de Fizică Atmosferică și Planetară din Liège, explică: „Structuri similare, cunoscute sub numele de ‘mărgele’, au fost observate în aurorele de pe Pământ, dar și cele de pe Jupiter, unde sunt asociate cu furtuni și reorganizări majore ale magnetosferei”.
De ce sunt aceste descoperiri atât de importante pentru comunitatea științifică
Ganymede este singura lună care are propriul său câmp magnetic, unică în sistemul solar, și asta îi conferă o importanță deosebită pentru studiile despre fenomenele aurorale din univers. În cazul Pământului, aurorele apar atunci când particule încărcate provenite de la Soare intră în contact cu magnetosfera, fiind deviate către poli, unde interacționează cu gazele atmosferice și generează străluciri de diverse culori. La Ganymede, însă, aceste fenomene au loc ca urmare a interacțiunii cu magnetosfera uriașului Jupiter, nu din cauza vântului solar. Acest lucru indică existența unui mecanism mai complex, influențat de forța câmpului magnetic al planetei gigant.
Știința încă nu cunoaște toate detaliile, iar viitorul cercetării se anunță promițător
Din cauza limitărilor tehnice ale sondei Juno, timpul scurt de apropiere și lipsa unei reședințe repetitive, cercetătorii nu pot estima cu exactitate frecvența apariției acestor structuri fine. Însă, în viitor, o misiune europeană – Jupiter Icy Moons Explorer (JUICE) – planificată pentru sosirea pe Jupiter în 2031, promite să aducă răspunsuri mult mai detaliate despre natura acestor fenomene spectaculoase.
Studiul complet, publicat în revista Astronomy & Astrophysics, reprezintă o revelație în înțelegerea magnetosferelor și a aurorelor planetare, subliniind complexitatea fenomenelor ce au loc în univers și deschizând noi perspective de cercetare asupra unor lumi despre care se credea că ar putea fi mai simple decât sunt, de fapt. În timp ce aceste descoperiri adaugă un capitol nou în studiul spațiului, ele indică totodată că, în univers, misterele încă nu s-au terminat și că fiecare nouă misiune va aduce răspunsuri și mai captivante.
