Conform Economica: Mituri și realități despre calculul ROBOR
Un grup de economiști și profesori universitari, coordonat de Daniel Dăianu, a demontat o serie de confuzii majore referitoare la calculul indicatorului ROBOR. Aceste clarificări vin în contextul în care marile bănci din România au primit amenzi de peste 700 de euro de la Consiliul Concurenței, pentru o presupusă înțelegere în stabilirea ROBOR.
Indicatorul ROBOR (Rata de Schimb Valutar Interbancară) reprezintă dobânda la care băncile comerciale sunt dispuse să împrumute fonduri între ele. Acest indicator are un impact direct asupra creditelor cu dobândă variabilă contractate înainte de aprilie 2009 și, de asemenea, influențează dobânzile oferite deponenților bancari.
Confuzii legate de cotațiile băncilor
O eroare frecventă este considerarea cotațiilor băncilor la scadențe mai lungi ca fiind fictive, argumentându-se că nivelul relevant este cel al scadențelor scurte, unde au loc majoritatea tranzacțiilor. Această perspectivă ignoră faptul că în România, spre deosebire de alte state europene, cotațiile de dobândă sunt ferme și obligatorii pentru bănci, dacă se găsește o contrapartidă.
Lipsa tranzacțiilor pe scadențe lungi într-o anumită zi nu implică artificializarea cotațiilor, ci doar absența unor bănci dispuse să participe la acele operațiuni la condițiile cotate. Prin urmare, comparațiile dintre ratele ROBOR cotate, dar neexecutate la scadențe lungi și cele executate la scadențe scurte pot fi înșelătoare. Consiliul Concurenței, în analiza sa, pare să se bazeze pe această confuzie, calculând prejudicii ipotetice prin diferența dintre ROBOR la 3 luni și media tranzacțiilor la scadențe mai scurte.
Interconectarea dintre ROBOR și ROBID
O altă confuzie frecventă este ideea că băncile pot manipula unilateral cotațiile ROBOR pentru a-și maximiza profiturile, fără a afecta ROBID (rata la care băncile atrag fonduri). În realitate, regulile privind stabilirea ratelor ROBID și ROBOR prevăd o marjă între cele două, descurajând comportamente speculative. O bancă ce ar cota o rată ROBOR ridicată pentru plasarea fondurilor ar fi nevoită să accepte o rată ROBID similară pentru atragerea acestora, anulând eventualele câștiguri.
Marjele maxime admise între ROBOR și ROBID, stabilite prin regulament, limitează semnificativ posibilitatea de supralicitare a ratelor. Astfel, nu există un interes din partea băncilor de a umfla artificial nivelul ratelor ROBOR la nicio scadență.
Impactul asupra deponenților și debitorilor
Dacă ROBOR și ROBID evoluează în tandem, o creștere a ROBOR dezavantajează debitorii cu credite cu dobândă variabilă, dar îi avantajează pe deponenții bancari. Consiliul Concurenței pare să aibă o perspectivă limitată, considerând doar debitorii ca fiind consumatori de servicii bancare, ignorând categoria importantă a deponenților.
În România, numărul deponenților este considerabil mai mare decât cel al debitorilor. La sfârșitul anului 2025, erau aproximativ 16,3 milioane deponenți garantați, față de 6,8 milioane de credite acordate. De asemenea, valoarea totală a depozitelor depășește cu 30% valoarea totală a creditelor din sistemul bancar.
Transparența în formarea dobânzilor
Procesul de stabilire a ratelor dobânzilor interbancare este transparent, permițând tuturor băncilor să cunoască cotațiile celorlalte. Această deschidere este necesară pentru a compensa asimetria informațională a fiecărei bănci în ceea ce privește volumul de lichidități din sistem. Cooperarea dintre bănci, în acest context, nu implică coordonarea deciziilor, ci contribuie la o estimare mai corectă a nivelului lichidității și, implicit, a dobânzilor adecvate. Fără acest proces, cotațiile ar fi mult mai divergente, amplificând riscul unor valori extreme.
Metodologia consiliului concurenței
Metodologia propusă de Consiliul Concurenței pentru calculul prejudiciului se bazează pe extrapolarea diferenței dintre ROBOR la 3 luni și media tranzacțiilor interbancare. Această abordare ignoră însă variabilitatea pantei curbei randamentelor, influențată de factori macroeconomici, monetari și specifici fiecărei bănci. Extrapolarea unei pante într-un viitor nespecificat este considerată o eroare matematică. De asemenea, considerarea cotațiilor ROBOR la scadențe mai lungi ca fictive sau pretenția ca acestea să fie apropiate de ratele la scadențe scurte sunt erori de judecată, lipsind un reper clar pentru determinarea unui nivel „corect” al dobânzii.
Sursa: Economica
