Duke a suferit o înfrângere dramatică în sferturile de finală ale NCAA Tournament, după ce a condus cu 19 puncte la pauză și părea că își pregătește trilul spre prima final four în acești ultimi ani. Totul s-a transformat într-un coșmar într-o clipă, după o serie de greșeli regretabile și o revenire spectaculoasă a formației UConn, care a învins cu 73-72. În ultimele secunde, un turnover fatidic al lui Cayden Boozer a compromis tot efortul echipei, iar scena a devenit un simbol dureros al unei ratări colective, unt utopice în istoria turneului NCAA.
Întâmplare tragică la finalul unui meci plin de suspans
Cu doar șase secunde înainte de final, Duke conducea cu 72-70, iar tot ce trebuia să facă era să țină mingea și să fie într-un flow sigur. În schimb, Cayden Boozer, freshman-ul de 6’4, a ales să execute o pasă lungă peste doi adversari, încercând un „home run pass” aproape de linia mediană. Mingea a fost deviată de Silas Demary Jr., jucător veterinar al UConn, și a declanșat un lanț de greșeli.
UConn a recuperat și, în cele din urmă, Alex Karaban a trecut mingea spre Braylon Mullins, care a aruncat o „prayer” spre panoul de marcaj – o aruncare lungă pe care toți o credeau o insulă de speranță. Mingea a intrat în coș, iar sala Capital One Arena a explodat de entuziasm pentru Huskies. A fost un moment de răsturnare imprevizibilă, o încleștare a destinului, care va fi rememorată mult timp de acum înainte.
Reacțiile și explicațiile echipei Duke
Antrenorul Jon Scheyer a încercat să fie calm, dar emoțiile îl trădau. „Trebuia să securizăm posesia, să ne facem fault. Aveam nevoie de timeout, trebuie să gestionăm mai bine,” a declarat tehnicianul după meci. Pentru Scheyer, această dezamăgire reprezintă cea mai recentă piesă într-un șir de pierderi dureroase, după eliminările din 2024 și alte eșecuri marcante de până acum.
Chiar dacă Duke a avut un sezon remarcabil — cu 70 de victorii în ultimele două sezoane, o performanță nemaivăzută în istoria programului — și dacă câțiva dintre jucători, precum Cameron Boozer și Cooper Flagg, au fost considerați superstars naționali, toate acestea pălesc în fața unei dezamăgiri majore. Se întâmplă să fie primul nr. 1 din istoria March Madness care pierde după ce a condus cu cel puțin 15 puncte la pauză în ultimele două decenii, o contrazicere dureroasă pentru statistici și pentru credința în „momentum-ul” echipelor de top.
Eroare colectivă într-un meci care părea câștigat
Revenirea UConn a fost una spectaculoasă, fiind a doua cea mai mare răsturnare din istoria fazei Elite Eight. A început cu o serie de aruncări de trei puncte, un atu esențial pentru formația lui Dan Hurley, însă Huskies au început jocul cu o precizie slabă din spatele arcului, ratând 18 din cele 19 încercări. Abia după ce Silas Demary Jr. a punctat de la colțuri, echipa a reușit să reducă diferența.
Chiar și așa, Duke părea aproape de victorie, cu 1 minut și 20 de secunde înainte, având chiar șansa să pună punct meciului. În ultimele secunde, însă, totul s-a transformat într-un dezastru. Cameron Boozer a pierdut mingea în dribling, apoi a fost blocat de Tarris Reed Jr., iar Karaban a marcat din nou de trei puncte, deturnând soarta meciului.
Ce a făcut diferența a fost lipsa de experiență sau pur și simplu de luare a deciziei atunci când timpul se scurgea rapid. Boozer, cu 27 de puncte și opt recuperări, a încercat o încercare de ultim moment, dar mingea a fost deja în coșul adversarilor, iar șansa de a duce Duke în Final Four s-a evaporat într-o secundă.
Impactul emoțional pentru echipă și suporteri
După meci, Cayden Boozer a fost vizibil afectat, stând pe bancă cu capul în mâini, în timp ce jurnaliștii îl întrebau despre starea lui. “Tare greu,” a spus tânărul jucător, cu voce tremurândă, înainte de a concluziona, cu durere în glas: “Este groaznic.”
Pentru Duke, această înfrângere marchează un episod dur, dar și un moment de reflecție asupra modului în care o formă de joc poate să se schimbe dramatic în ultimele secunde. Cu un sezon aproape perfect, echipa a avut parte acum de o dezamăgire profundă, care va fi amintită mult timp de jucători și suporteri deopotrivă.
În final, este trist dar adevărat: băieții lui Scheyer nu au reușit să își păstreze victoria, iar soarta unei echipe atât de valoroase s-a schimbat într-o clipă, lăsând umeri înlăcrimați și priviri pierdute în liniștea de după luptă.
Sursa: New York Times
