O analiză detaliată a unei probe din asteroidul Bennu a revelat noi informații despre modul în care apa și materialele organice au interacționat în primele etape ale formării Sistemului Solar. Echipa condusă de Mehmet Yesiltas de la Universitatea Stony Brook a utilizat tehnici analitice de ultimă generație pentru a studia compoziția chimică a probelor aduse pe Pământ de misiunea NASA OSIRIS-REx, în septembrie 2023. Rezultatele indică faptul că asteroidul este împărțit în trei domenii chimice distincte, sugerând că apa a circulat prin el pe căi restricționate, păstrând unele regiuni relativ neatinse.
Analiză detaliată a probei din Bennu
Proba colectată de pe Bennu este una dintre cele mai precise studii realizate vreodată asupra materialului de pe acest asteroid. Echipamentul utilizat a permis cercetătorilor să detecteze variații în compoziția chimică la scări de doar 20 nanometri, adică de aproximativ dimensiunea unei molecule mari. Folosind spectroscopie în infraroșu și Raman, au fost descoperite trei domenii distincte: zone bogate în hidrocarburi alifatice, zone cu carbonați și regiuni organice bogate în azot, în care se găsesc molecule organice complexe.
Această segregare a materialelor indică faptul că apa nu a pătruns uniform în tot asteroidul, ci a circulat prin canale restricționate, modificând anumite zone în timp ce altele au rămas aproape intacte. Un indiciu major în acest sens este prezența compușilor organosulf, aproape exclusiv în regiunile bogate în carbonați, ceea ce implică precipitații din fluide bogate în apă, ce au format minerale carbonatice.
Implicații pentru istoria Sistemului Solar și formarea asteroidului
Distribuția diferențiată a acestor compuși sugerează că anumite zone din Bennu au fost expuse apei într-un mod limitat, în timp ce altele au rămas relativ uscate. Astfel, cercetătorii consideră că apa a circulat pe căile restricționate, modificând molecular anumite regiuni și conservând în altele materialele mai fragile, precum compușii organici cu azot.
O astfel de distribuție indică o evoluție complexă a asteroidului, în care lichidul nu a avut o influență uniformă pe întreaga suprafață, dar a stapănit anumite regiuni în timpul formării sale. Aceste rezultate adaugă o nouă perspectivă asupra proceselor de formare și evoluție ale asteroidilor din apropierea Pământului, având în vedere că Bennu este un obiect de circa 500 de metri în diametru și bogat în carbon.
Descoperirile subliniază, de asemenea, rolul pe care apa l-a avut în formarea compușilor organici și în modificarea chimică a materialului primar. În comparație cu probele de pe asteroidul Ryugu, adus de japoneza Hayabusa2, analiza de pe Bennu contribuie la o înțelegere mai aprofundată a condițiilor în care s-au format și evoluat asteroidii în periferia sistemului solar.
Ce urmează pentru cercetarea asteroizilor și înțelegerea originii vieții
Analizele subsequente vor viza compararea acestor rezultate cu alte probe și studii, pentru a reconstrui în detaliu istoria acestor corpuri cerești. Informațiile obținute pot aduce lumină asupra proceselor de formare a planetelor și, eventual, asupra originii vieții, datorită conținutului de materiale organice găsite în aceste probe.
Se speră ca studiile aprofundate ale asteroidului Bennu vor contribui la clarificarea rolului apei în formarea sistemului solar și la identificarea condițiilor în care s-au dezvoltat moleculele organice complexe, considerate precursori ai vieții. În perioada următoare, cercetătorii planifică analize suplimentare pentru a determina mai precis modul în care interacțiunea dintre apă și materialul asteroidului a influențat structura sa chimică.
Un fapt concret este că, în luna august 2023, echipa a anunțat descoperirea unor molecule rare în mostrele provenite de pe Bennu, precum și a unor praf mai vechi decât Sistemul Solar însuși. Aceste descoperiri deschid noi perspective asupra istoriei timpurii a materiei din cosmos, contribuind la înțelegerea începuturilor noastre.
