Noul rol de „doula a morții”: un sprijin pentru pacienți și familiile lor
Conceptul de „doula a morții”, inspirat din tradiția „doulelor” care sprijină femeile în timpul sarcinii și nașterii, începe să câștige teren în România. Aceste persoane oferă asistență emoțională, psihologică și practică indivizilor aflați în fazele terminale ale vieții, precum și familiilor acestora. Rolul lor nu înlocuiește personalul medical, ci completează îngrijirea, fie la domiciliu, fie în spital.
Prin natura activității, o „doula a morții” ajută pacienții să își gestioneze temerile, să își clarifice ultimele dorințe sau chiar să planifice aspecte practice legate de înmormântare. De asemenea, oferă suport familiilor în perioada de doliu, ocupându-se de detalii organizatorice sau gesturi simple de ajutor. Esența acestei profesii constă în prezența constantă și abilitatea de a asculta fără a judeca.
Provocări și oportunități în România
În țări precum Statele Unite, Marea Britanie sau Canada, „death doula” este deja o profesie recunoscută, uneori integrată în sistemele medicale. Acolo există cursuri, certificări și chiar recunoaștere în spitale. În România, acest concept este încă la început de drum și nu este reglementat clar.
Deși există persoane care practică acest rol, numărul lor este limitat. Activitatea poate fi exercitată în baza legislației privind profesiile nereglementate, dar lipsa unui cadru clar generează și scepticism. Specialiștii consideră că rolul acestor persoane poate fi important, mai ales pentru a combate izolarea în care ajung adesea bolnavii sau vârstnicii. În același timp, subiectul morții rămâne unul dificil și adesea evitat. Acest lucru face ca profesia să fie privită cu rezerve.
Viitorul conceptului în țara noastră
În prezent, în România, rolul de „doula a morții” este preluat parțial de voluntari, consilieri în doliu sau specialiști din zona îngrijirilor paliative. Nu există o structură clară sau certificări standardizate specifice. Sistemul medical românesc oferă sprijin psihologic pacienților în faze terminale, dar componenta de însoțire personală și emoțională specifică acestui rol rămâne limitată.
Pe fondul reticenței culturale față de discuțiile despre moarte, această activitate se află într-o fază incipientă, dar cu potențial de dezvoltare în anii următori. Interesul pentru educația legată de finalul vieții este în creștere. Apariția unor asociații și programe de formare arată că domeniul începe să se organizeze, chiar dacă nu există încă un traseu standard pentru cei care doresc să devină „doula a morții”.
Sursa: Mediafax
