Conform Descopera: Rusia și Balcanii: Un labirint diplomatic spre Primul Război Mondial
După anexarea Bosniei și Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar în 1908, politica Rusiei în Balcani a marcat un punct de cotitură, devenind mult mai activă și mai implicată în regiune. Istoricii continuă să dezbată rolul Rusiei în mecanismele care au condus la Primul Război Mondial, concentrându-se pe intențiile și calculele strategice ale decidenților ruși din acea perioadă.
Mizele Rusiei: Strâmtorile și presiunea asupra Austro-Ungariei
Crearea Ligii Balcanice, o alianță condusă de Serbia, cu sprijinul Rusiei, a fost văzută ca un prim pas în consolidarea influenței rusești în regiune. Imperiul Țarist avea două obiective principale: accesul la strâmtorile Bosfor și Dardanele și menținerea unei presiuni constante asupra Imperiului Austro-Ungar.
„Gândirea strategică rusească avea tendința, între 1912-1914, să privească Balcanii ca pe hinterlandul către strâmtori, ca pe cheia care asigura controlul asupra punctului strategic al otomanilor în Bosfor”, notează istoricul Christopher Clark în lucrarea sa, „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”. Credința că revendicarea strâmtorilor de către Rusia era crucială pentru controlul Bosforului și al Dardanelelor a fost un factor determinant în politica externă a Rusiei.
Strategii și dileme la Sankt Petersburg
Un punct central de discuție pentru decidenții ruși era cum să cucerească strâmtorile fără a declanșa un conflict major. O conferință crucială, condusă de ministrul de Externe Serghei Sazonov în februarie 1914, a evidențiat aceste dileme. S-a recunoscut că ocuparea strâmtorilor risca să provoace un război generalizat în Europa.
Șeful statului-major, Iakov Zhilinski, a argumentat că resursele militare rusești urmau să fie concentrate pe Frontul de Vest. Intendentul general, Danilov, a fost de acord, susținând că „Războiul de pe Frontul de Vest va necesita și ultimul efort al tuturor forțelor armate ale statului”. Victoria pe acest front era văzută ca prioritară, considerându-se că alte aspecte, inclusiv cele legate de strâmtori, urmau să se rezolve de la sine.
Posibili aliați, posibili adversari
Căpitanul Nemitz, șeful Departamentului de Operațiuni din cadrul Amiralității rusești, a atras atenția asupra faptului că situația prezentată de Sazonov, Zhilinski și Danilov era valabilă doar dacă dușmanul de pe Frontul de Vest era și cel care amenința Constantinopolul. Nemitz a subliniat, făcând referire la Marea Britanie, că „flote și armate străine puteau să ocupe strâmtorile în timp ce Rusia lupta și își vărsa sângele pe fronturile germane și austriece”.
Christopher Clark concluzionează că orice încercare a rușilor de a schimba unilateral regimul în strâmtori ar fi întâmpinat rezistența atât a aliaților, cât și a dușmanilor.
Sursa: Descopera
