O descoperire din Maroc schimbă înțelegerea asupra originii vieții microbiene din oceane. O formațiune stâncoasă cu textură ridată, asemănătoare pielii de elefant, găsită pe un deal din Maroc, sugerează că microbi chemosintetici ar fi putut prospera în medii profund înfundate și întunecate ale oceanului, mult mai devreme decât se credea anterior.
Această interpretare a fost făcută de geologul Rowan Martindale și echipa sa, care au identificat în 2016 aceste structuri fosilizate în rocile sedimente din Maroc. Până acum, microbii fosilizați de acest tip erau asociați în principal cu mediile de mică adâncime, unde lumina soarelui susține viața microbiană. Descoperirea din Maroc, însă, indică o altă posibilitate: aceste structuri s-au putut forma în adâncimi de aproape 600 de picioare sub suprafața oceanului, în condiții complet diferite.
O interpretare spre medii adânci
Modelul descoperit de Martindale seamănă izbitor cu covorașe microbiene fosilizate, ceea ce înseamnă că aceste structuri au fost formate de comunități de microbi ce au crescut pe sedimente. Surprinzător, stratul de rocă în care s-au format aceste riduri are originea în mediul oceanic profund, iar aceste forme au fost pentru mult timp atribuite alunecărilor de teren subacvatice, ce ar fi împins sedimentele, creând astfel forme de relief.
Însă, Martindale și echipa sa sunt de părere că aceste structuri nu au fost create doar de forțele fizice geologice. În schimb, sugerează că alunecările de teren care au adus nutrienți pe fundul oceanului au permis creșterea microbilor chemosintetici, care hrănindu-se cu substanțe chimice, ar fi putut forma aceste modele. Astfel, microbii nu depindeau de lumină, ci de energia chimică, proces cunoscut sub numele de chemosinteză.
Implicații pentru înțelegerea vieții în oceane
Această interpretare schimbă perspectiva asupra limbajului și a modului în care sunt identificate fosile microbiene. Descoperirea sugerează că ecosisteme chemosintetice din adâncuri ar fi fost mai răspândite în trecutul geologic decât se credea anterior. Fosilele acestor comunități microbiene pot fi, astfel, mai frecvent trecute cu vederea, interpretate greșit sau considerate simple formațiuni fizice.
Martindale a explicat că aceste structuri formate de microbi pot fi confundate cu alte formațiuni geologice dacă nu se folosește o terminologie clară și specifică. În cazul rocilor din Maroc, șocul provenea din faptul că aceste modele indicau existența unei vieți microbiene în medii pe care anterior le considerau exclusiv pentru viața în apropierea suprafeței.
Echipa sugerează că și în prezent, ecosistemele chemosintetice sunt active în oceanele adânci. Exemple moderne pot fi găsite pe cadavrele de balene scufundate, unde microbii se înmulțesc rapid și formează comunități bogate, hrănindu-se cu energia chimică eliberată de cadavre. Aceste ecosisteme temporare oferă o imagine clară a modului în care microbiologii pot trăi în condiții extreme, complet separate de influența luminii solare.
O descoperire așa are implicații importante în studiile despre viața antică și despre modul în care microbii pot fi identificați în formă fosilă. Dacă aceste comunități chemosintetice au fost mai răspândite și mai variate în trecut, este posibil ca fosilele lor să fie mai frecvent întâlnite în straturile geologice, dar până acum ignorate sau interpretate greșit. În plus, diferențierea între structurile create de forțele fizice și cele produse de organisme va necesita o terminologie și o metodologie clar definite.
Astfel, interpretarea microfundeșilor din stratul marocan va continua să fie pe larg discutată în cercurile științifice. Începând cu 2023, aceste descoperiri vor juca un rol crucial în revizuirea istoriei vieții din oceane, dar și în căutarea vieții pe alte planete, unde condițiile de mediu pot fi similare cu cele de acum milioane de ani sub adâncimi mari de apă.
