Conform Economica: Soluții de urgență pentru securizarea apei la Cernavodă
Un comitet interministerial, format din reprezentanți ai Cancelariei Prim-Ministrului, Ministerelor Energiei, Transporturilor și Mediului, alături de instituții precum Apele Române, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați și Administrația Canalelor Navigabile, a analizat soluții critice pentru a asigura cota de apă necesară prizei de răcire a centralei nuclearelectrice de la Cernavodă. La această analiză pe teren au participat și specialiști de la SN Nuclearelectrica, Universitatea Tehnică de Construcții București, cu sprijinul MAI, DSU și al Ministerului Apărării Naționale.
Situația hidrologică actuală a Dunării, marcată de un nivel istoric scăzut al cotelor, impune măsuri rapide și etapizate. Aceste intervenții, menite să stabilizeze fluxul de apă spre Cernavodă, vor fi implementate în săptămânile următoare. Comitetul funcționează pe o perioadă de 30 de zile, urmând să prezinte un raport final cu soluții tehnice, un calendar de implementare și sursele de finanțare în jurul datei de 13 septembrie 2026.
Dragarea și optimizarea fluxului hidric
Prima măsură cu aplicare imediată vizează dragarea, o intervenție menită să creeze condițiile necesare redistribuirii apei între brațul Bala și Dunărea veche. În prezent, 85% din debit se îndreaptă spre brațul Bala, în timp ce doar 15% ajunge pe Dunărea veche. Dragarea unor canale cu lățimea de 30 de metri și adâncimea minimă de 2 metri va facilita un volum de apă mai mare către Cernavodă, contribuind indirect la reducerea depunerilor de aluviuni.
Principala provocare în realizarea dragajului este nivelul extrem de scăzut al apei, care prezintă riscul blocării navelor pe bancuri de nisip. De asemenea, utilajele necesare nu pot fi mobilizate eficient pe brațul vechi al Dunării din cauza adâncimii reduse. Zonele prioritare pentru dragaj includ bifurcația Dunării cu canalul CNE și sectoare specifice de pe amonte, precum km 305-306, km 308,5, km 312,5 – 315, km 322, km 327 și km 342,5 în zona Bala.
Soluții de dirijare a curentului și conservare a apei
Pentru a devia curentul de apă spre șenalul navigabil și zona prizei de apă a centralei nucleare, au fost amplasate barje ancorate pe o lungime totală de 200 de metri, perpendicular pe malul stâng al fluviului, în apropierea podului de la Cernavodă. Acestea testează efectul unui epiu permanent de dirijare – o lucrare hidrotehnică din piatră planificată în aval. Această soluție reversibilă are rolul de a proteja zonele dragate de recolmatare și, în timp, de a contribui la adâncirea albiei.
Totodată, în aval de podul de la Cernavodă, este planificată construirea unui dig scurt de piatră, numit epiu, pe o lungime de aproximativ 150 de metri. Acesta va împinge apa spre zona adâncă a fluviului, favorizând canalul navigabil și priza de apă a centralei nucleare.
O altă măsură analizată vizează conservarea apei necesare centralei prin instalarea unui dig mobil gonflabil sau tubular pe canalul de aducțiune către bazinul de stocare. Acesta, completat de pompe amplasate pe barje sau pontoane plutitoare, ar asigura un nivel minim, dar suficient pentru procesul de răcire a reactoarelor și a depozitelor de material uzat. În situații critice, apa din Canalul Dunăre-Marea Neagră poate fi utilizată în tandem cu pompajul pentru a suplimenta debitul necesar.
Centrala nucleară de la Cernavodă dispune de echipamente de rezervă, inclusiv pompe și generatoare de mare putere, care pot garanta răcirea optimă chiar dacă aportul de apă din Dunăre scade semnificativ. În cel mai pesimist scenariu, cu un nivel al Dunării de 1,05 metri în zona Cernavodă, răcirea s-ar realiza în circuit închis, utilizând apă demineralizată din sistemul de tratare al centralei, suplimentată din puțuri subterane sau stocuri adiționale.
Debitul actual al Dunării este cel mai scăzut din istoria măsurătorilor. Documentațiile tehnice prevăd cel mai defavorabil scenariu la intrarea în țară (Baziaș) la 2.000 m³/s, în timp ce astăzi este de aproximativ 1.300 m³/s, față de o medie anuală în august de 3.900 m³/s și un debit mediu anual la intrarea în țară de 5.500 m³/s. Dificultatea estimării hidraulicii fluviului la cote extreme face ca fiecare soluție să fie testată etapizat și ajustată.
Sursa: Economica
