Conform Digi24: Cercetătorii suspectează o legătură cosmică între catastrofe geologice majore, de la extincții în masă și erupții vulcanice colosale, până la dispariția bruscă a oxigenului din oceane. Aceste evenimente, aparent disparate, ar putea fi sincronizate într-un ciclu geologic de sute de milioane de ani, o ipoteză analizată intens de comunitatea științifică, așa cum relatează Science Alert.
Misterul ciclului geohistoric
Timp de decenii, oamenii de știință au explorat posibilitatea ca marile dezastre ale Pământului să nu fie simple coincidențe. Deși amploarea lor este cert comună, legăturile cauzale sau temporale între acestea au rămas un subiect de dezbatere intensă. Noile investigații sugerează că ar putea exista un model ascuns, un ritm impus de forțe cosmice sau de procese endogene complexe, care sincronizează aceste evenimente cataclismice.
Studiul analizează posibile corelații între evenimente precum „Marea Moarte” din Permian-Triasic, când aproximativ 96% din speciile marine și 70% din cele terestre au dispărut, și alte perioade de instabilitate geologică și biologică. Erupțiile vulcanice gigantice, cunoscute sub denumirea de „provincie igneă mare”, precum cea din Siberia care a contribuit la extincția permo-triasică, sunt frecvent asociate cu schimbări climatice drastice și pierderi masive de biodiversitate.
Ipoteze cosmice și terestre
Una dintre ipotezele principale care încearcă să explice acest ciclu ipotetic implică influența gravitațională a planetelor exterioare din Sistemul Solar sau trecerea Pământului prin brațe spiralate mai dense ale Căii Lactee. Aceste fenomene cosmice ar putea perturba fluxul de comete și asteroizi către Pământ, crescând astfel riscul de impacturi majore. Impacturile de anvergură au fost legate de extincții în masă și de declanșarea unor fenomene vulcanice.
O altă direcție de cercetare vizează procesele interne ale Pământului, cum ar fi fluxurile din mantaua terestră care ar putea duce la formarea unor puncte fierbinți (hotspots) și, implicit, la erupții vulcanice de o magnitudine greu de imaginat. Aceste erupții masive eliberează cantități uriașe de gaze cu efect de seră și aerosoli în atmosferă, provocând schimbări climatice rapide și potențial letale pentru viața de pe Pământ. Dispariția oxigenului din oceane, un fenomen devastator pentru ecosistemele marine, este, de asemenea, un alt indicator al unor perturbări globale majore.
Descoperirea unor astfel de cicluri geologice ar putea revoluționa înțelegerea noastră asupra istoriei Pământului și a vulnerabilității vieții în fața unor forțe naturale imense. Cercetătorii continuă să colecteze și să analizeze date geologice, paleontologice și astronomice pentru a valida sau infirma această fascinantă ipoteză a unui ceas cosmic care bate pentru marile catastrofe planetare. Această perspectivă sugerează că Pământul ar putea fi supus unor evenimente predictibile pe scări de timp geologice, o idee care impune o reevaluare a locului nostru în peisajul cosmic.
Fiecare erupție gigantică sau extincție în masă nu ar mai fi un eveniment izolat, ci o piesă dintr-un mozaic mult mai mare, un semnal că Pământul nu este doar o planetă, ci un organism supus unor cicluri profunde și adesea violente. Validarea unei astfel de teorii ar putea influența, de asemenea, strategiile de gestionare a riscurilor la nivel global, luând în considerare amenințări pe termen lung și pe scară largă.
Sursa: Digi24
