Conform Economistul.ro: Autoritățile europene se confruntă cu provocări majore în verificarea condițiilor de muncă ale piloților și echipajelor de cabină, din cauza unor contracte complexe și a activității în mai multe state. Un raport al Autorității Europene a Muncii (ELA) scoate la iveală cazuri de pseudo-independență, lipsă de certificate sociale și aranjamente care fac dificilă stabilirea angajatorului real sau a statului unde trebuie plătite contribuțiile sociale. Aceste probleme sunt amplificate de regulile diferite privind detașarea personalului navigant și de dificultatea de a determina dacă baza declarată de companie corespunde locului din care angajatul își desfășoară, de fapt, activitatea.
Probleme frecvente identificate de autorități
Aproape jumătate dintre autoritățile care au participat la cercetarea ELA au raportat nerespectarea regulilor privind securitatea socială în transportul aerian comercial. 46% dintre respondenți au indicat asemenea probleme, 38% au întâlnit încălcări ale legislației naționale a muncii în situații de mobilitate, 36% au semnalat lipsa certificatelor PD A1, iar 34% au identificat cazuri în care personalul navigant era clasificat drept independent, deși relația contractuală nu corespundea situației constatate. Aceste procente provin dintr-un sondaj cu 60 de răspunsuri din 23 de state membre și reflectă frecvența cu care aceste tipuri de probleme au fost întâlnite de instituțiile participante.
Pseudo-independența este una dintre cele mai frecvente probleme semnalate. Reprezentanți ai autorităților din Belgia, Spania, Franța, Lituania și Polonia au raportat situații în care personalul prezentat contractual ca independent desfășura, în realitate, o activitate ce corespundea unei relații de muncă. Autoritățile trebuie să verifice modul concret de organizare a activității: cine dă instrucțiunile, cine stabilește programul, cine suportă riscul economic și ce libertate reală are persoana în executarea serviciilor.
Structuri contractuale complexe și detașarea personalului
Sondajul ELA indică o frecvență ridicată a structurilor contractuale complexe. 45% dintre respondenți au văzut personal angajat prin agenții de muncă temporară, 43% activitate independentă și prestare directă de servicii pentru operator, iar 40% activitate independentă printr-un intermediar. 35% au întâlnit transferuri temporare ale echipajelor către alte baze din UE, iar 33% operațiuni de tip wet lease. Aceste modele contractuale nu reprezintă automat încălcări ale legislației, dar complică stabilirea controlului efectiv asupra lucrătorului, a entității care îi plătește remunerația și a celei care răspunde pentru contribuții și condiții de muncă.
Regulile privind detașarea personalului navigant adaugă un alt nivel de complexitate. Nu orice zbor transfrontalier înseamnă detașare, iar trecerile scurte prin alte țări sau activitățile auxiliare la aeroport trebuie analizate în funcție de legătura efectivă a muncii cu teritoriul respectiv. O mutare temporară la o altă bază este mult mai probabil să intre în domeniul regulilor de detașare, implicând aplicarea condițiilor de bază ale statului gazdă. Cu toate acestea, opt state membre au introdus derogări specifice, modelul variind de la un stat la altul. De exemplu, în Belgia, regulile privind detașarea nu se aplică în general personalului navigant care efectuează zboruri internaționale.
Stabilirea sistemului de securitate socială pentru personalul navigant este, în mod normal, legată de „home base”, locul atribuit de operator de unde membrul echipajului începe și încheie în mod normal o perioadă de serviciu. Totuși, autoritățile trebuie să verifice dacă baza declarată corespunde tiparului efectiv al activității, accesul la programele de zbor și roster-ele de serviciu fiind esențial în acest sens. O mutare permanentă sau pe termen lung poate schimba „home base” și legătura reală a lucrătorului cu un anumit stat, generând efecte diferite asupra legislației muncii și a sistemului de securitate socială.
Raportul ELA recomandă clarificarea conceptelor folosite în sector și elaborarea unor materiale dedicate autorităților naționale. Un schimb mai bun de informații între inspectoratele muncii, instituțiile de securitate socială și autoritățile aeronautice este, de asemenea, necesar pentru a facilita verificarea bazelor și a deplasărilor echipajelor. Protecția socială a personalului navigant depinde în mare măsură de capacitatea autorităților de a reconstrui relația reală de muncă și de a o raporta corect la baza, activitatea și contribuțiile persoanei.
Sursa: Economistul.ro
