Prăbușirea record a prețurilor argintului și aurului: O recalibrare inevitabilă pe piața metalelor prețioase
Pe 30 ianuarie, prețul argintului a suferit o scădere de 26,3% într-o singură zi, marcând una dintre cele mai dramatici colapsuri din istoria recentă a metalelor prețioase. Aurul nu a fost ocolit de acest val de scăderi, pierzând aproape 9% în aceeași zi. Ajustările în piața metalelor prețioase nu sunt însă neobișnuite și, conform specialiștilor, reprezintă o normalizare a unei piețe ce a cunoscut o creștere explozivă în ultimul an.
Metalele prețioase se confruntă acum cu o volatilitate accentuată, iar analiza pieței sugerează că aceste ajustări sunt rezultatul în principal al lichidărilor forțate pe piețele de derivate. Eugen Chiracu, director de operațiuni la o companie de import și export de metale prețioase, consideră că „această corecție nu indică sfârșitul unui ciclu, ci mai degrabă o pauză tehnică într-un trend mai amplu”. Deși scăderea prețurilor a fost abruptă, pe termen lung, tendința generală rămâne pozitivă.
Argintul: Oscilații și perspective de creștere
Argintul rămâne un metal cu cele mai mari fluctuații, fiind prins între cererea investitorilor și utilizarea sa industrială. Chiracu explică faptul că „argintul este tranzacționat atât ca activ monetar, cât și consumat fizic în industrii-cheie, de la electronică la energie verde”. Acest dualism conferă argintului un potențial considerabil, dar vine și cu o volatilitate ridicată. „În fazele de stres, argintul cade mai rapid, dar în fazele constructive, recuperează și accelerează mai repede decât aurul”, adaugă el.
Scăderea din începutul de februarie a fost accentuată de creșterea cerințelor de marjă și repoziționările tactice ale traderilor. Cu toate acestea, cererea pentru argint fizic rămâne ridicată, iar acest lucru se reflectă în termenele extinse de livrare: „Lingourile de argint pot avea termene de livrare de două-trei luni, ceea ce sugerează că producția nu poate ține pasul cu cererea”, afirmă Chiracu.
Aurul: Stabilitate în mijlocul volatilității
În contrast cu argintul, aurul își păstrează statutul de refugiu sigur. Băncile centrale continuă să investească în aur, substituind treptat rezerva de dolari. Chiracu precizează că „un număr tot mai mare de bănci centrale își reduc expunerea pe dolar și îl înlocuiesc cu aur, ceea ce oferă suport structural aurului, chiar și în perioadele de corecție”.
Acest interes din partea instituțiilor financiare face ca aurul să reziste mai bine față de fluctuațiile pe termen scurt. Chiracu notează că „investitorii instituționali, nu cei de retail, dictează acum ritmul pieței”. Această dinamică sugerează o fază de acumulare, în care cumpărările sunt dominate de instituții și nu de investitori individuali.
Perspectivele anului 2026 și influențele externe
Privind spre viitor, specialiștii subliniază că evoluția piețelor de metale prețioase va depinde de direcția dobânzilor reale, forța dolarului și cererea industrială pentru argint. Chiracu avertizează că „un dolar puternic sau o politică monetară restrictivă ar putea prelungi consolidarea pieței de metale prețioase”. În schimb, orice incertitudine economică sau scădere a ratelor reale ar putea stimula rapid interesul investițional.
Anul 2026 nu va marca dispariția aurului și argintului de pe piață, ci mai degrabă o ajustare a ritmului de creștere și corectare. În acest context, aurul rămâne un element stabil, în timp ce argintul continuă să fie un metal volatil, dar cu un potențial considerabil de surpriză. Aceste tensiuni și dinamici vor influența cu siguranță comportamentul investitorilor și direcția pieței în anii următori.
