Conform Descopera: Istoria muzicii country, adesea asociată cu instrumente iconice precum banjo-ul și cu imaginea idilică a Munților Apalași, ascunde în spatele său o moștenire mult mai complexă și surprinzătoare, marcată de influențe africane, artiști uitați și succese neașteptate.
Origini africane și preluarea culturală
Banjo-ul, considerat de mulți un simbol al culturii americane rurale și muzicii country, are de fapt rădăcini adânci în tradițiile instrumentelor cu coarde din Africa de Vest. Instrumente precum akonting-ul, utilizat de secole de poporul Jola din regiunea Senegambia, au stat la baza dezvoltării banjo-ului în America. Deși africanii aduși cu forța în noul continent nu și-au putut lua instrumentele cu ei, au păstrat tehnicile de construcție și interpretare, adaptându-le ulterior în Caraibe, folosind materialele disponibile. Din aceste insule, banjo-ul a ajuns în coloniile americane, devenind inițial un instrument cu tradiție afro-americană. Abia în anii 1840, prin spectacolele de tip minstrel, banjo-ul a fost integrat masiv în cultura populară albă, adesea într-o manieră caricaturală, estompând, în timp, legătura sa cu moștenirea afro-americană.
Artiști și contribuții omise din istoria oficială
Primul star afro-american al Grand Ole Opry, una dintre cele mai emblematice emisiuni radio de muzică country, a fost DeFord Bailey. Acesta cânta la armonică și, deși a suferit consecințele poliomielitei în copilărie, a devenit unul dintre cei mai populari artiști ai emisiunii, ajungând pe scenă și în seara în care show-ul și-a primit numele, în 1927. Deși a navigat prin legile segregării rasiale, inclusiv prin interdicții de a dormi în anumite locuri, Bailey a fost concediat în 1941, motivele exacte ale despărțirii de Opry, inclusiv posibila influență a discriminării rasiale, rămânând subiect de dezbatere. A fost inclus postum în Country Music Hall of Fame în 2005.
Un alt nume important, deseori trecut cu vederea, este cel al lui Lesley Riddle, un chitarist afro-american din Tennessee, care a avut un rol crucial în repertoriul The Carter Family, considerați „prima familie a muzicii country”. Cu o memorie muzicală extraordinară, Riddle a ajutat familia Carter să descopere și să păstreze numeroase cântece, transmițând totodată tehnica de chitară „Carter picking” lui Maybelle Carter. Din cauza segregării, Riddle nu a avut ocazia să înregistreze sau să cânte pe scenă alături de familie, cedând, de exemplu, drepturile asupra cântecului „Lonesome for You” în schimbul unei proteze pentru picior.
Succese neașteptate și cariere ocolite
Primul mare hit al muzicii country înregistrate pe disc nu a aparținut unui artist consacrat de gen, ci unui cântăreț format pentru operă. Marion Try Slaughter, cunoscut sub numele de Vernon Dalhart, a înregistrat în 1924 melodiile „The Wreck of the Old 97” și „The Prisoner’s Song” pentru Victor. Acest disc a devenit primul album country care a depășit un milion de exemplare vândute, deschizând calea pentru înțelegerea unei piețe naționale pentru ceea ce era atunci numită „hillbilly music”.
Piesa „Crazy”, un clasic al muzicii country, a cunoscut o istorie interesantă. Compozitorul Willie Nelson, pe atunci un artist aproape necunoscut, a avut cântecul refuzat de o casă de discuri. Ulterior, Patsy Cline a înregistrat melodia în timp ce se recupera după un accident grav. „Crazy” a devenit un succes răsunător, ajungând pe locul doi în topul country și pe locul nouă în topul pop, consacrând-o pe Cline și propulsând cariera lui Willie Nelson.
Alte aspecte notabile
Hank Williams, o altă legendă a muzicii country, a fost dat afară de la Grand Ole Opry în 1952, problemele sale cu alcoolul și absenteismul contribuind la această decizie. Termenul „bluegrass” provine de la numele trupei lui Bill Monroe, Blue Grass Boys, o referință la porecla statului Kentucky. Vernon Dalhart, pe lângă succesul său, a înregistrat sute de piese sub diverse pseudonime pentru mai multe case de discuri.
Sursa: Descopera
