Conform Descopera: Rolul neașteptat al oxitocinei în gestionarea fricii
Oxitocina, supranumită „hormonul iubirii”, ar putea juca un rol esențial nu doar în relațiile sociale, ci și în modul în care creierul nostru procesează și uită frica. Oamenii de știință au descoperit dovezi că celulele cerebrale sensibile la această substanță chimică ne ajută să recunoaștem când un pericol a trecut, o funcție complexă care extinde considerabil reputația sa de simplu mediator al atașamentului.
Regiunea cerebrală cheie în extincția fricii
Oamenii de știință au identificat un grup restrâns de neuroni, localizați în talamusul paraventricular (PVT), care exprimă receptori de oxitocină. Această zonă a creierului este implicată în procesele legate de stres, motivație și comportamentul emoțional. Experimentele efectuate pe șoareci au demonstrat că acești neuroni influențează atât comportamentul social, cât și procesul de extincție a fricii, adică acea învățare prin care un stimul asociat anterior cu un pericol devine, în timp, sigur.
Modificarea comportamentului social și a fricii
Cercetătorii din Japonia au folosit șoareci masculi modificați genetic pentru a suprima sau activa selectiv acești neuroni. Când neuronii sensibili la oxitocină au fost suprimați, șoarecii au manifestat un interes redus pentru interacțiunea cu animale necunoscute. Această scădere a angajamentului social nu a fost cauzată de o reducere a mobilității sau de o creștere a anxietății generale. Interesant este că activarea aceluiași grup de neuroni nu a condus la o creștere a sociabilității, sugerând că acești neuroni sunt necesari pentru un comportament social normal, dar activarea lor singură nu este suficientă pentru a spori intereseul social.
Impactul asupra memoriei fricii
În ceea ce privește extincția fricii, șoarecii au fost învățați să asocieze un anumit mediu cu un șoc electric minor. Ulterior, ei au fost readuși în același mediu, dar fără a mai fi expuși la stimulul aversiv. Suprimarea neuronilor sensibili la oxitocină nu a afectat formarea memoriei inițiale a fricii. Cu toate acestea, șoarecii au continuat să înghețe (un răspuns comportamental asociat fricii) atunci când reveneau în mediul care anterior fusese periculos, dar care acum era sigur. Acest lucru indică o dificultate în învățarea faptului că pericolul a dispărut.
Implicații pentru tulburări neurologice
Activarea acestor neuroni a redus comportamentul de înghețare în faza inițială, însă acest efect nu s-a menținut pe termen lung. Aceste descoperiri preliminare ar putea oferi indicii importante despre cauzele disfuncțiilor în procesarea fricii și a interacțiunilor sociale, observate în afecțiuni precum autismul și tulburările de anxietate. Dacă cercetările viitoare vor confirma existența unui sistem similar la oameni, acestea ar putea contribui la o mai bună înțelegere a acestor condiții medicale. Până atunci, datele sugerează că influența oxitocinei este puternic dependentă de localizarea exactă și de momentul în care acționează în creier. Studiul a fost publicat în prestigioasa revistă Brain.
Sursa: Descopera
