Vânătoarea legală a cerbilor din România, o industrie cu impact economic și controverse de durată
În fiecare an, între 8.000 și 8.500 de cerbi sunt vânați legal în România, în conformitate cu cotele stabilite de autorități. Acest fenomen, mai mult decât un simplu mod de a regla populațiile sălbatice, a devenit o industrie cu un potențial economic important, în timp ce activitatea are și implicații serioase asupra mediului. La prima vedere, scopul recoltării regulate era protejarea faunei și a vegetației, însă realitatea pare să fie mult mai complexă, iar banii din vânătoare sunt o veritabilă afacere cu miliarde de euro, în care viața animalelor ajunge adesea să fie tranzacționată înainte ca acestea să fie împușcate.
Legalitatea vânătorii și controversele din spatele cotei
Vânătoarea de cerbi funcționează pe baza unui sistem bine înscenat, susținut de legislație și de o rețea de ocoale cinegetice. În fiecare an, aceste unități efectuează estimări ale efectivelor și propun cote de recoltă, de obicei între 5% și 25% din populație, scopul fiind menținerea unui echilibru biologic. Cu toate acestea, un studiu recent realizat de cercetători de la Facultatea de Silvicultură a Universității din Brașov a scos la iveală suprapopularea anumitor specii de animale în anumite zone, inclusiv cerbul roșu și căpriorii, ajungând chiar la un raport de 3,6 ori peste limitele sustenabilității.
Explicația oficială a autorităților este că aceste cote sunt aprobate pentru a preveni dezechilibrele și pentru a proteja ecosistemele locale. Însă, mulți experți și activiști acuză că baza legală nu oprește totuși vânătoarea comercializată cu sume considerabile. În loc să fie doar o măsură de conservare, vânătoarea devine în multe cazuri o veritabilă industrie, în care animalele sunt considerate și apoi vândute pe piața neoficială pentru sume uriașe, înainte ca acestea să fie trase.
Cerbul lopătar, steaua vânătorii și simbol al faunei românești
Dintre speciile preferate pentru vânătoare se numără cerbul lopătar, un exemplar emblematic al pădurilor din România. Acest animal, adaptat vieții în zone montane, poate atinge greutăți de până la 300 de kilograme și poate trăi până la 20 de ani în libertate. În ultimele decenii, cerbul lopătar a fost reintrodus și în zonele de câmpie, ca parte a eforturilor de conservare și reabilitare a biodiversității.
Regia Națională a Pădurilor Romsilva gestionează astfel de fonduri cinegetice, precum cel din Suceava, unde se află aproape 2.000 de cerbi și căprioare. Aceasta este o demonstrație clară a implicării statului în menținerea și exploatarea resurselor cinegetice, dar și un punct de dispută între conservatori, economiști și vânători. În ciuda controversei, vânătoarea de cerbi a devenit o industrie profitabilă, iar numărul licențelor și al recoltărilor anuale pare să sugereze că interesul economic depășește adesea preocupările ecologice.
Perspective și implicații pentru viitor
Pe măsură ce România continuă să se confrunte cu probleme legate de suprapopularea unor specii și de protejarea habitatelor naturale, întrebarea esențială rămâne: până unde poate merge activitatea de vânătoare legală pentru a nu compromite echilibrul ecologic? În timp ce autoritățile încearcă să reglementeze și să controleze fenomenul, realitatea economică demonstrează că această industrie a devenit un mare generator de profituri, uneori cu costuri neașteptate asupra biodiversității.
Dezvoltările recente indică o clarificare a cadrului legislativ și o posibilă revizuire a cotelor de recoltă, însă, în același timp, pressioni din partea industriei și a pieței negre rămân un factor de destabilizare. În fața acestor provocări, ecologiștii și conservatorii cer mai multă transparență și responsabilitate, pentru ca și pe termen lung, resursele cinegetice să poată fi gestionate sustenabil, în beneficiul biodiversității și al economiei locale.
