Astronauții misiunii ARTEMIS 2 vor putea vedea, în premieră, regiuni ale Lunii inaccesibile privirii de pe Pământ. Interesul pentru „partea nevăzută” a satelitului natural al Pământului este în creștere, stârnind discuții aprinse în mediul online. Totuși, denumirea de „partea întunecată a Lunii” este improprie, deoarece aceasta nu este o zonă permanent umbrită.
De ce vedem doar o față a Lunii
Luna este blocată mareic față de Pământ, ceea ce înseamnă că ne arată mereu aceeași față. Rotația Lunii durează aproximativ 29 de zile, aproape identic cu timpul necesar pentru a orbita planeta noastră. Astfel, aceeași față a Lunii este întotdeauna îndreptată spre noi. O ușoară discrepanță în sincronizare, cauzată de forma ușor eliptică a orbitei lunare, ne permite să vedem puțin mai mult de jumătate din suprafața vizibilă.
Partea îndepărtată a Lunii, cea care nu poate fi văzută de pe Pământ, a devenit accesibilă studiului abia după ce au fost trimise nave spațiale pentru cartografierea ei. Această față diferă semnificativ de cea cunoscută, prezentând mai multe cratere și o structură internă distinctă. Astfel, „fața vizibilă și cea îndepărtată arată foarte diferit, fapt demonstrat de variațiile de topografie, grosimea scoarței și cantitatea de elemente care produc căldură în interior,” conform cercetărilor științifice.
Diferențe structurale și geologice
Câmpurile de bazalt, cunoscute sub numele de „mări”, domină fața vizibilă. Partea îndepărtată, în schimb, este mult mai craterizată. Diferențele nu sunt doar de suprafață, ci și structurale. „Studiul arată că interiorul Lunii nu este uniform: partea orientată spre Pământ (fața vizibilă) este mai caldă și mai activă geologic în profunzime decât partea îndepărtată,” a explicat Dr. Ryan Park, specialist în științe planetare. Aceste diferențe sunt legate de istoria vulcanică a Lunii, explicând aspectul diferit al celor două emisfere.
„Partea întunecată” – o denumire inexactă
Luna, în mișcarea sa în jurul Pământului, își schimbă constant poziția față de Soare. Ca urmare, la fel ca Pământul, o jumătate a Lunii este în permanență luminată, în timp ce cealaltă se află în întuneric. Perioada orbitală determină ca noaptea să dureze peste 14 zile pe Lună.
Când Luna este plină de pe Pământ, partea îndepărtată este cea „întunecată”, dar această situație se schimbă constant. În timpul Lunii noi, când satelitul se află între Pământ și Soare, fața vizibilă devine cea lipsită de lumină.
Misiunea ARTEMIS 2, programată să aibă loc în viitorul apropiat, promite să ofere noi perspective și imagini ale acestei fețe fascinante a Lunii, consolidând cunoștințele despre satelitul natural al Pământului.
