Conform Armenianweekly.com: Filosoful Nassim Nicholas Taleb refuză o invitație în Azerbaidjan din cauza prizonieratului lui Ruben Vardanyan
Publicul armean, pe rețelele de socializare și în mass-media, a reacționat puternic în ultimele zile la o postare pe platforma X a gânditorului libanezo-american Nassim Nicholas Taleb. Acesta a refuzat o invitație de a susține o prelegere în Azerbaidjan, declarând că nu va pune piciorul în țară cât timp Ruben Vardanyan rămâne închis acolo. Taleb, autorul unor volume precum „Lebăda Neagră”, „Antifragil” și „Skin in the Game”, a menționat că organizatorii i-au crescut considerabil onorariul propus, aparent cu speranța că o sumă mai mare i-ar influența decizia. Această ofertă financiară nu a avut însă niciun efect, decizia sa fiind una etică, nu logistică.
Refugiații și iluzia întoarcerii acasă
Declarația lui Taleb a readus în discuție o conversație purtată cu un fost coleg, la câteva luni după strămutarea forțată din Artsakh. Colegul său făcea referire la un pasaj din „Lebăda Neagră”, unde Taleb descrie refugiații libanezi care, chiar și după mulți ani, nu s-au integrat pe deplin în noile medii. Aceștia trăiau într-o stare de suspendare, ca în săli de așteptare, construindu-și viețile în jurul anticipării unei reveniri. Această dorință le-a modelat alegerile și percepția timpului. Taleb scrie că răspunsul inițial este adesea negarea, refuzul de a accepta o realitate incertă și tendința de a se baza pe iluzii reconfortante, dar distructive. Autorul articolului își amintește cum, refugiindu-se la Erevan, o familie armeană din diasporă a primit-o cu generozitate. Observând că nu și-a despachetat singurul geamantan, familia a presupus un disconfort și i-a oferit spațiu, încurajând-o să se așeze. Hesitarea ei provenea din faptul că geamantanul pe jumătate deschis reprezenta iluzia întoarcerii. Similar refugiaților descriși de Taleb, nu era pregătită să ajungă nicăieri, deoarece acest lucru ar fi însemnat acceptarea posibilității unei pierderi permanente. Colegul său revine des la acest pasaj, temându-se să cadă în capcana iluziei reconfortante că întoarcerea acasă este doar „o chestiune de timp”.
Contrastul dintre principii și realități
Refuzul lui Taleb de a călători la Baku amintește de o altă conversație din perioada imediat următoare strămutării forțate. Autorul articolului tocmai sosise la Erevan, încercând să înțeleagă amploarea evenimentelor, când a întâlnit un jurnalist care îi urmărise activitatea. Discuția lor a derapat către autorul israelian Yuval Noah Harari, care, în acel moment, susținea o prelegere la Baku despre univers în era inteligenței artificiale. Autorul articolului și-a exprimat profunda dezamăgire, afirmând că nu mai poate interacționa cu opera lui Harari în același mod. Cum poți vorbi despre univers când urmele unei catastrofe umanitare pe Pământ sunt atât de imediate în țara ta? Harari, deși a scris extensiv despre suferință umană, violență și responsabilitate istorică, a ales să vorbească la Baku la scurt timp după epurarea etnică a armenilor din Artsakh. Astfel, a ales să justifice acțiunile dictaturii azere, exact motivul pentru care regimul își folosește resursele pentru a invita figuri influente.
În contrast, acțiunile lui Taleb se aliniază cu argumentul său din „Skin in the Game”: autoritatea morală necesită risc personal, iar principiile nu pot fi invocate fără a fi pregătit să suporți consecințele. Refuzul său de a călători la Baku reflectă exact această poziție. În acest context, autorul menționează declarațiile politice din Armenia, care au survenit după strămutarea forțată, incluzând afirmații despre refugiații din Artsakh și contestarea cuvântului „Artsakh” însuși. Acum, dezamăgirea față de Harari nu mai pare a fi direcția principală a resentimentului. Eșecul pare a fi mai aproape de casă, în conducerea politică a Armeniei. În timp ce gânditori globali ca Taleb își asumă riscuri pentru o poziție principială în apărarea lui Ruben Vardanyan, partidul de guvernământ de la Erevan pare a se îndrepta împotriva prizonierilor pentru care ar trebui să lupte. Aceasta nu este o critică a dialogului cu Azerbaidjanul, ci o confruntare cu o trădare a principiilor de bază, un leadership care cere sacrificii poporului său, dar rămâne izolat de consecințele propriilor decizii.
Sursa: Armenianweekly.com
