Un studiu detaliat evidențiază impactul dezghețului permafrostului asupra sistemelor de apă din Arctica
Un nou studiu condus de cercetătorul Michael RAWLINS de la Universitatea din Massachusetts Amherst a oferit cele mai clare imagini de până acum despre modul în care permafrostul din regiunea arctică se dezgheață și influențează echilibrul mediului. Prin analizarea unei zone din North Slope, Alaska, echipa a descoperit că temperaturile în creștere au un impact semnificativ asupra cursurilor de apă și nivelurilor de carbon ce sunt eliberate în mediu.
Cercetarea, bazată pe date de modelare pentru o perioadă de 44 de ani, relevă o creștere alarmantă a scurgerilor de apă, precum și o extindere a sezonului de dezgheț până în octombrie. Aceasta înseamnă că zonele care anterior aveau perioade de îngheț mai lungi, acum se încălzesc mai devreme primăvara și rămân dezghețate mai mult timp toamna. În plus, s-a constatat o mobilizare mai mare a carbonului din permafrost, contribuind la intensificarea efectelor schimbărilor climatice.
Musai să înțelegem fluxurile de carbon din Arctica
Râurile care traversează regiunea Arcticii au o influență mai mare asupra planetei decât am fi tentați să credem. Transportând aproximativ 11% din apa râurilor globale, acestea activează un efect de reactivare a carbonului, arătând cât de sensibil este Oceanul Arctic la fluctuațiile acestor cursuri de apă. Stratul de permafrost conține cantități imense de material organic înghețat de mii de ani, iar odată ce devine disponibil pentru dezagregare, eliberarea de carbon devine rapidă.
De fiecare dată când stratul activ se adâncește, materialul organic învechit ajunge în râuri, unde este dizolvat și transportat în ocean. În fiecare an, peste 275 de milioane de tone de carbon organic sunt convertite în dioxid de carbon, contribuind la efectul de feedback climatic. Această mobilizare a carbonului organic poate accelera procesul de încălzire globală, conform cercetării.
Pentru realizarea modelului, RawLINS a dezvoltat un sistem de monitorizare a fluxurilor zilnice ale râurilor din regiune, acoperind perioada 1980-2023. Acest instrument a permis observarea unor tendințe clare, precum creșterea abruptă a scurgerilor și exportului de carbon, în special în nord-vestul Alaskăi, unde stratul de materie organic este cel mai dens.
Prelungirea sezonului de dezgheț și implicațiile asupra ecosistemelor
În plus față de creșterea cantității de carbon transformat, studiul a constatat că sezonul de dezgheț s-a extins, ajungând până în septembrie și chiar octombrie. Această schimbare are implicații asupra echilibrului ecosistemelor marine și asupra circulației nutrienților în Marea Beaufort.
„Cât de mult DOC (carbon organic dizolvat) ajunge în ocean prin râuri și pârâuri reprezintă o componentă majoră a ciclului carbonului despre care nu avem suficiente informații”, explică RawLINS. Acesta subliniază nevoia urgentă de studii suplimentare pentru a înțelege pe deplin efectele modificărilor din regiunea arctică.
Declarația cercetătorului relevă faptul că schimbările în cursurile de apă și în mobilizarea carbonului din permafrost pot avea repercusiuni globale. Acestea contribuie la creșterea cantității de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă, amplificând încălzirile globale și complicația eforturilor de gestionare a schimbărilor climatice.
Datele adunate în cadrul acestui studiu oferă o bază solidă pentru înțelegerea fenomenului și evidențiază urgent nevoie de monitorizare continuă. O astfel de cercetare deschide calea pentru analiza mai aprofundată a impactului de lungă durată al modificărilor din Arctic, o regiune critică în dinamica climatului mondial. Data de încheiere a studiului, 2023, aduce un semnal clar asupra necesității de a monitoriza cu mai multă atenție andurata de încălzire a zonei și de a dezvolta politici care să răspundă la această amenințare globală.
