Arheologii din Vietnam au făcut o descoperire care ar putea modifica în întregime înțelesul despre originea sifilisului. În schelete din Epoca de Piatră, au fost identificate urme clare ale unei boli bacteriene debilitante, afectând trei copii din aceeași familie, simptome vizibile atât pe oase, cât și pe dinți. Această descoperire ridică semne de întrebare asupra teoriei conform căreia boala ar fi apărut exclusiv în America.
Dinții copiilor antici, dovezi ale unei boli vechi de peste 4.000 de ani
Cercetătorii au examinat schelete vechi de aproximativ 4.100-3.300 de ani, descoperite în două situri arheologice din Vietnam. În cadrul studiului, au fost identificate trei cazuri de treponematoză congenitală, o boală cauzată de bacteria Treponema pallidum, cunoscută pentru asocierea cu sifilisul, bejelul sau framboesia. Semnele pe dinții acestor copii erau deformați, subdezvoltați sau aveau un aspect similar cu „rosul de viermi”, indicând prezența unei afecțiuni grave.
Prezența acestor cazuri la copii sugerează că boala nu era transmisă doar sexual, ci putea avea și transmitere congenitală, de la mamă la făt. Această constatare contravine ipotezei clasice, conform căreia sifilisul ar fi fost adus în Europa din Lumea Nouă de exploratorii europeni din secolul XV, fiind astfel considerat o boală specifică regiunilor americane.
Impactul descoperirii asupra teoriei originii sifilisului
Pentru mulți ani, s-a considerat că sifilisul a fost introdus în Europa prin Columb și a fost asociat cu contactul cu populațiile americane. Studiul actual arată însă o imagine diferită, indicând faptul că boala ar putea avea rădăcini mult mai vechi în Asia, în regiunea Indochina, acolo unde au fost găsite aceste dovezi. Studiul afirmă clar că „niciuna dintre aceste dovezi ADN nu îi aparține de fapt sifilisului”, ceea ce schimbă fundamental modul în care se înțelege originea acestei boli.
De altfel, cercetătorii subliniază că transmisea congenitală n-ar fi specifică doar sifilisului și că aceste rezultate pot răsturna anumite teorii consacrate. Nicola Czaplinski afirmă că „această descoperire zdruncină unul dintre pilonii principali ai teoriei că Columb a adus sifilisul în Europa și arată că încă suntem departe de a înțelege pe deplin originea bolii”.
Provocări în determinarea originii bolii
Deși descoperirile pun la îndoială vechi teorii, determinarea exactă a originii sifilisului rămâne dificilă. ADN-ul recuperat din rămășițele umane din regiunile tropicale, precum Asia de Sud-Est, se păstrează slab, ceea ce face dificilă confirmarea cu certitudine a cauzei bolii. În plus, există probleme etice legate de prelevarea de material genetic din rămășițe umane, mai ales când acestea sunt considerate strămoși ai populațiilor actuale.
Și lipsa studiilor ample din alte regiuni, precum Africa, lasă multe întrebări fără răspuns, astfel că evoluția și răspândirea bolii rămân încă învăluite în mister. Specialistul Charlotte Roberts afirmă însă că această cercetare aduce o contribuție valoroasă pentru înțelegerea mai aprofundată a bolilor treponemice. „Acest studiu este binevenit, mai ales pentru o regiune despre care avem puține date”, susține ea.
De asemenea, cercetările sugerează că migrațiile timpurii ale populațiilor din China și interacțiunile lor cu populațiile locale din Vietnam ar fi jucat, de asemenea, un rol în răspândirea bolii. Siturile arheologice analizate indică o conexiune între deplasarea fermierilor și răspândirea agenților patogeni în Asia de Sud-Est.
Faptul că squirrele acestei boli antice încă ridică întrebări despre traseul său evolutiv face ca istoria infecției să fie încă deschisă interpretărilor științifice. Rămâne clar că răspândirea acestor boli a fost probabil influențată de mobilitatea și migrațiile umane de-a lungul mileniilor.
Niciun an total nu a fost încă stabilit pentru începutul răspândirii sifilisului, însă aceste descoperiri ar putea conduce la reevaluarea unor teorii de mult acceptate. În prezent, cercetările continuă pentru a clarifica legătura între migrații și apariția acestor boli printre populațiile preistorice.
