Conform Nwradu.ro: Dezvăluiri uimitoare: Laserele din filmele SF, o mare minciună pentru public
Fascicule de lumină colorate, vizibile, care zburau prin spațiu în filme precum „Star Wars” sau „Star Trek”, au fascinat generații de spectatori. Cu toate acestea, realitatea științifică contrazice puternic aceste reprezentări cinematografice. Laserele, în concepția lor pură, sunt invizibile în spațiul gol, iar această descoperire pune sub semnul întrebării numeroase scene iconice din science-fiction.
Cum funcționează, de fapt, un laser
Explicația invizibilității laserelor în spațiu este una fundamentală, legată de însăși natura luminii. Un laser este un fascicul de lumină extrem de concentrat, unde toți fotonii se deplasează pe o traiectorie perfect liniară. Această proprietate, numită coliniaritate, înseamnă că lumina nu se împrăștie. Prin contrast, obiectele pe care le vedem în mod obișnuit devin vizibile deoarece lumina ambientală se reflectă de pe suprafața lor și ajunge la ochiul nostru.
În cazul unui laser, toți fotonii călătoresc direct spre țintă, fără nicio abatere minimă care ar putea ajunge la privitor. Prin urmare, chiar dacă un fascicul laser ar fi îndreptat spre dumneavoastră în acest moment, nu l-ați putea vedea. Singurul indiciu al prezenței sale ar fi punctul de impact asupra unui obiect.
Efectul „fumului” și limitările în spațiu
Mulți ar putea obiecta, amintind de spectacolele pirotehnice sau de show-urile de lumini unde fasciculele laser sunt clar vizibile. Adevărul este că vizibilitatea în aceste cazuri se datorează prezenței particulelor în aer – fum, ceață sau praf fin. Aceste particule difuzează lumina laserului, permițându-i să fie percepută de ochi. Un exemplu similar este cel al sistemelor de securitate cu lasere, unde, în filme, hoții folosesc un spray pentru a vizualiza razele.
Problema este că spațiul cosmic este, prin definiție, un vid aproape perfect. Absența particulelor minuscule înseamnă că nu există nimic care să difuzeze lumina laserului, făcând-o, în consecință, invizibilă. Reprezentările din filme, unde tunurile laser de pe navele spațiale lasă urme vizibile, sunt, așadar, o convenție cinematografică.
Deși în trecut au existat discuții despre nave spațiale cu motoare pe bază de combustibili ce ar fi putut genera particule, acestea au fost abandonate. Aceste „nave spațiale cu motor diesel” au fost eliminate treptat tocmai din astfel de motive, probabil pentru a nu genera efecte vizuale nedorite sau pentru ineficiență.
Un alt aspect important, des ignorat, este viteza fasciculelor laser. Acestea se deplasează cu viteza luminii, atingând Luna într-o singură secundă. Bătăliile spațiale din filme, care implică ținte aflate la distanțe mult mai mici, nu ar permite spectatorilor să observe laserele dacă acestea ar fi reale și vizibile. Similar, scenele în care laserele sunt folosite pe coridoarele navelor spațiale sunt pur fictive, viteza luminii nefiind compatibilă cu o astfel de vizualizare.
Se pune, de asemenea, problema construirii unor săbii laser, un alt element emblematic al universului „Star Wars”. Având în vedere natura fasciculului laser, care este extrem de direcționat și se deplasează cu viteza luminii, conceptul unei săbii laser capabile să taie și să fie vizibilă ca atare pare, din punct de vedere științific, improbabil. Aceste reprezentări servesc, în cel mai bun caz, ca un trope cinematografic, adaptat nevoilor narative și vizuale.
Mai există și lasere care nu sunt vizibile ochiului uman, operând pe lungimi de undă în spectrul infraroșu sau ultraviolet, utilizate în diverse aplicații tehnologice, dar acestea nu se încadrează în descrierea luminoasă din filmele SF.
Sursa: Nwradu.ro
