România și provocările apărării naționale în contextul actual: între echipamente vechi, industrie de apărare fragilă și amenințări hibride
Războiul din Ucraina a scos la iveală realitățile dure ale apărării naționale a României, unde înzestrarea forțelor armate rămâne o prioritate stringentă, dar și o provocare majoră. În cadrul unui podcast dedicat securității, generalul Dan Grecu a atras atenția asupra stadiului actual al industriei de apărare și a eforturilor necesare pentru consolidarea securității naționale, mai ales în contextul flancului sud-estic al NATO, unde România se află într-o poziție vulnerabilă.
Echipamente vechi și o industrie națională vulnerabilă
Grecu a vorbit despre starea critică a dotării armatei române, reiterând că post-1989, înzestrarea a fost subfinanțată. „Între 1989 și acum, Armata României a suferit groaznic din punctul de vedere al înzestrării. Nu a fost vorba neapărat de tehnologie super-avansată, ci de cantitate. Majoritatea echipamentelor existente sunt vechi, iar achizițiile recente, precum cele din programul european SAFE, nu se referă la arme depășite, ci la opțiuni moderne, capabile să evolueze odată cu tehnologia.” El a subliniat că aproape orice investiție este benefică, însă realitatea arată că fără un plan clar de dezvoltare industrială, România are șanse mici să-și asigure autonomia în producție și întreținere.
Un punct critic rămâne dependența de furnizorii externi, un factor ce ar putea submina securitatea națională într-un conflict deschis. În absența unei strategii clare de localizare a producției, țara riscă să rămână vulnerabilă, mai ales dacă hub-urile de producție se află în cadrul altor state, ca Polonia sau Turcia. În acest sens, Grecu ține să dea un semnal clar: „Diplomația politică și economică nu au găsit încă modalitatea de a impune condiții ferme pentru ca tehnologia să fie produsă în România. Dacă fabricile rămân sub sigla unor companii străine, în cazul unui conflict, acestea s-ar putea retrage fără probleme.”
În acest context, parteneriatul public-privat pare o soluție promițătoare pentru revigorarea industriei de apărare locale, precum exemplul vehiculului blindat VLAH, proiect realizat în colaborare cu o companie privată și o filială a Romarm. Mai mult, Grecu afirmă că investițiile în tehnologie și inovare nu aduc doar beneficii militare, ci și o amplificare a progresului economic, în special prin transferul tehnologic în sectorul civil.
Dronizarea și amenințările hibride – provocări emergente
Un fenomen transformator în campul de luptă îl reprezintă „dronizarea” armatelor, iar Ucraina este un exemplu viu al modului în care dronele ieftine, inclusiv cele de tip FPV, pot neutraliza tancuri de milioane de dolari, schimbând paradigma modernizării militare. România, recunoaște Grecu, trebuie să-și dezvolte rapid capabilități în domeniu și să colaboreze cu vecinii ucraineni pentru transfer de cunoștințe și instruire.
Situația geopolitică actuală impune o atenție sporită asupra războiului hibrid și a amenințărilor asimetrice. „Nu investim suficient în războiul clasic și, cu atât mai puțin, în cele non-cinetice precum atacurile cibernetice, propagandă sau blocaje economice,” explică Grecu. În opinia sa, România trebuie să-și corecteze rapid dezechilibrele, altfel riscă să fie mai vulnerabilă în fața unor agresiuni subtile, dar periculoase, ale unor staturi rivale precum Rusia.
Potrivit experților, această realitate a războiului hibrid, care nu implică neapărat confruntări armate directe, devine în prezent parte integrantă a strategiei de securitate națională. Întărirea apărării de coastă devine esențială, mai ales pe fondul restricțiilor impuse de Convenția de la Montreux, care limitează prezența navelor NATO în zona Mării Negre. Investițiile în rachete antinavă, drone și artilerie de coastă sunt astfel considerate măsuri urgente pentru supremația în acest teatru.
Vulnerabilități și ultimele tendințe de securitate
Pe termen scurt, România trebuie să accelereze dezvoltarea Portului Constanța pentru a evita pierderea relevanței economice și strategice în regiunea Mării Negre. Lipsa unei flote capabile să apere resursele energetice și a unei infrastructuri portuare moderne creează un geopolitical vulnerabil iminent, ce ar putea fi exploatat de rivali.
De asemenea, războiul din Ucraina a evidențiat și vulnerabilitățile legate de dotarea cu sisteme de apărare aeriană. Livrările de interceptori Patriot, vitali pentru protecția spațiului aerian, vor fi întârziate din cauza limitărilor în capacitatea de producție a SUA, iar acest lucru va impacta capacitatea de reacție rapidă a României în fața atacurilor aeriene balistice.
În ceea ce privește alianța militară, optimismul generalului Grecu privind viabilitatea NATO se bazează pe solidaritatea și pe sprijinul american, care rămâne esențial pentru descurajarea conflictelor majore. În același timp, lecțiile din războiul din Ucraina relevă necesitatea ca România să-și intensifice pregătirea, să-și modernizeze infrastructura și să-și dezvolte propriile capabilități de apărare pentru a face față noilor provocări. Într-o regiune relativ instabilă, această prioritate nu poate fi amânată, iar perspectivele pentru viitor rămân concentrate pe consolidarea capabilităților și pe autonomie strategică, în condițiile unei dinamici geopolitice tot mai complexe.
