Conform Descopera: „Hobbiții” de pe Flores, prădători ocazionali ai resturilor lăsate de varanul de Komodo
O nouă analiză a fosilelor descoperite pe insula indoneziană Flores sugerează că Homo floresiensis, specia umană dispărută cunoscută sub porecla de „hobbit”, era mai puțin avansată din punct de vedere tehnologic decât se credea inițial. În loc să vâneze elefanți pitici, acești hominizi ar fi profitat de resturile lăsate în urmă de varanii de Komodo.
Descoperirea lui Homo floresiensis, la începutul anilor 2000, a stârnit un interes uriaș, inclusiv datorită asemănării cu figurinele populare din seria „Stăpânul Inelelor”. Specia, având aproximativ jumătate din înălțimea unui om modern, a fost supranumită „hobbitul”. Primele fosile au fost găsite alături de rămășițele unui elefant pitic, Stegodon florensis insularis, ceea ce a condus la presupunerea că hominizii îl vânau.
Comportamentul de hrănire, sub semnul întrebării
Noua cercetare, condusă de Elizabeth Veatch, de la Universitatea din Tubingen, a analizat urmele de pe oasele de stegodon descoperite în peștera Liang Bua. Deoarece insula Flores nu prezenta prădători mari precum lupii sau felinele, cercetătorii au realizat experimente cu varani de Komodo pe carcase de capre pentru a identifica tiparele lăsate de dinții acestora. „Urmele produse de dinții varanilor de Komodo sunt, în general, mai scurte și mai puțin adânci decât tăieturile realizate cu unelte și au un profil mai lat”, explică autorii studiului.
Comparând aceste urme cu cele de pe oasele de stegodon, s-a constatat că varanii de Komodo consumaseră deja cele mai nutritive părți ale animalelor înainte ca Homo floresiensis să ajungă la carcasă. Aceasta indică faptul că varanii erau primii consumatori, iar hominizii beneficiază de ceea ce rămânea. Ipoteza folosirii regulate a focului este, de asemenea, slăbită de noile dovezi; doar unul dintre cele 3.155 de fragmente de oase de stegodon analizate prezenta urme de ardere, considerate mai degrabă incidente ulterioare. Nici oasele de șobolani descoperite în același sit nu prezentau semne de gătire.
O nouă perspectivă asupra dietei și originii
Autorii studiului sugerează că stegodonii mureau fie din cauza atacurilor varanilor de Komodo, fie din alte cauze naturale, iar reptilele ajungeau primele la carcase datorită simțului olfactiv dezvoltat. Homo floresiensis, lipsit de arme eficiente precum sulițele sau arcurile, ar fi fost mai degrabă un necrofag oportunist. O pradă mult mai accesibilă ar fi fost șobolanii uriași din specia Papagomys armandvillei, care trăiau pe insulă în aceeași perioadă. Dieta lui Homo floresiensis era probabil omnivoră, incluzând animale mici, fructe, plante și insecte.
Aceste noi descoperiri ridică, de asemenea, întrebări privind originea speciei. Thomas Sutikna, de la Universitatea Wollongong, afirmă că rezultatele pun sub semnul întrebării ipoteza descinderii directe din Homo erectus, sugerând o ramură evolutivă care s-ar fi desprins mai devreme din arborele genealogic al oamenilor. „Pe măsură ce săpăturile au continuat, am descoperit că multe dintre interpretările noastre inițiale despre Homo floresiensis, inclusiv vârsta sa geologică și contextul stratigrafic, precum și acum comportamentul, au fost greșite. Acest studiu clarifică aspecte esențiale despre modul în care această specie a trăit pe insula Flores timp de nenumărate generații”, a declarat Sutikna. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista Science Advances.
Sursa: Descopera
