În 1987, în orașul Goiânia din Brazilia, neglijența și dorința de câștig ușor au dus la unul dintre cele mai grave accidente de radiații urbane din istorie. Un aparat de tratare a cancerului abandonat, o unitate de teleterapie cu cesiu-137, a provocat un coșmar pentru sute de oameni, lăsând în urmă o tragedie cu consecințe pe termen lung.
O sursă radioactivă uitată
Înainte de producerea accidentului, aparatul medical fusese lăsat într-o clinică parțial demolată, Instituto Goiano de Radioterapia. Unitatea, folosită pentru tratarea tumorilor superficiale, trebuia să fie mutată, după ce clinica a trecut la echipamente cu cobalt-60. Deși autoritățile erau la curent cu existența sursei de cesiu, dispute juridice au blocat îndepărtarea acesteia în condiții de siguranță. Aparatul a rămas nesupravegheat într-o clădire părăsită, devenind, fără ca nimeni să bănuiască, o bombă cu ceas.
Pe 13 septembrie 1987, doi bărbați, Roberto dos Santos Alves și Wagner Mota Pereira, au intrat în vechea clinică în căutare de fier vechi. Ei au mutat unitatea într-o roabă, ignorând complet pericolul pe care îl reprezentau. În timpul încercărilor de a demonta aparatul, capsula ce conținea clorură de cesiu-137 s-a spart, contaminând mediul înconjurător și expunându-i pe hoți la o doză letală de radiații.
Un „obiect misterios” cu consecințe dezastruoase
Dispozitivul radioactiv a ajuns în posesia lui Devair Alves Ferreira, un negustor de fier vechi. Fascinați de strălucirea albastră misterioasă a cesiului, Ferreira și anturajul său au tratat pulberea ca pe o curiozitate. Ei au arătat-o prietenilor și familiei, chiar eliberând cantități mici din recipient. Curând, rudele au început să se îmbolnăvească. Soția lui Ferreira, Maria Gabriela Ferreira, a fost cea care a intuit pericolul și a dus materialul la un spital.
Odată ce specialiștii au recunoscut nivelul de radioactivitate extrem, autoritățile au reacționat rapid. Au fost implicate autoritățile locale, comisia națională și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). Sursele contaminate au fost colectate, iar operațiunile de curățare au început. Cu toate acestea, costul uman a fost dramatic. Aproximativ 250 de persoane au fost iradiate, iar patru, inclusiv Maria, au murit din cauza expunerii acute la radiații. Studii ulterioare au arătat că, în general, ratele bolilor asociate cu cesiu-137 în rândul supraviețuitorilor nu au depășit semnificativ nivelul din populația generală, dar traumele psihologice au persistat timp de decenii.
Reacția autorităților și lecții învățate
Accidentul de la Goiânia a remodelat supravegherea nucleară braziliană. Trei medici de la clinica inițială au fost acuzați de neglijență criminală, iar noile protocoale naționale pentru gestionarea materialelor radioactive au fost elaborate cu ajutorul AIEA. O tragedie care a pus în lumină importanța respectării cu strictețe a măsurilor de siguranță în manipularea materialelor radioactive.
