Ioan-Aurel Pop respinge acuzațiile de manipulare
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a subliniat, joi, că nu a întreprins „nicio mașinațiune” pentru obținerea unui nou mandat. Declarația sa vine în contextul discuțiilor intensificate privind modificarea Legii Academiei, inițiativă controversată care stârnește reacții variate din partea politicienilor și a societății civile.
Pop susține că cei care se opun schimbărilor legislative vizează, de fapt, „sabotarea unirii” dintre Academia Română și Academia Republicii Moldova. „Nu am făcut nicio mașinațiune ca să candidez din nou. Am introdus, dimpotrivă, limită de vârstă de 75 de ani. Nimeni nu poate candida mai mult de două ori”, a afirmat Pop, confirmând că nu va mai candida în viitor.
Controversele privind modificarea legii
Propunerea legislativă, inițiată de 14 senatori și deputați din PSD, PNL, AUR și minorități, a stârnit controverse. După ce a primit raport de admitere de la Comisia juridică a Senatului, aceasta urmează să fie dezbătută în plen. Senatorul USR, Ștefan Pălărie, a criticat inițiativa, comparând-o cu celebra Ordonanță 13, apreciind că astfel de modificări ar facilita ștergerea unor fapte cu tentă penală în urma adoptării legii. „Înțelegem graba cu trecerea acestei legi ca fiind o încercare de a face abuzuri”, a subliniat Pălărie.
Pe de altă parte, susținătorii modificării, precum senatorul PSD Robert Cazanciuc, consideră că vreau să asigure un cadru legal care să permită Academiei Române să-și îndeplinească menirea. Cazanciuc a explicat că „patrimoniul Academiei Române este un patrimoniu privat” care necesită o gestionare mai bună, argumentând că răspunderea pentru abuzuri trebuie să fie individuală.
O viziune de unitate academică
Pe 30 decembrie 2025, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei au emis o declarație comună, reafirmând importanța unor legături solide între cele două instituții în consolidarea identității naționale. Ioan-Aurel Pop și Ion Tighineanu, președinții celor două academii, au subliniat că, în ciuda provocărilor, identitatea românească de pe ambele maluri ale Prutului este ferm susținută de comunități academice.
În declarație, cei doi lideri mentionează: „Academia Română și Academia de Științe a Moldovei joacă rolul de arhitecți ai unității durabile, pregătind temelia pe care se va realiza întregirea politică a tuturor românilor.” Această poziție sugerează nu doar o colaborare științifică, ci și o viziune mai largă, orientată spre unire și cooperare pe termen lung.
În contextul acestor declarații și dezbateri, rămâne de văzut cum vor influența modificările legislative destinele celor două academii și, implicit, relațiile românești din exterior. Fie că sprijină sau contestă aceste schimbări, ecourile acestora vor avea un impact semnificativ asupra percepției publice și, eventual, asupra unității demografice și culturale dintre România și Republica Moldova.
Cu un climat academic intensificat și controverse politice la ordinea zilei, viitorul Academiei Române poate să depindă nu numai de modificările legislative, ci și de willing-ul comunității academice de a se adapta și a colabora spre un scop comun, în ciuda obstacolelor întâmpinate.
