Criza financiară din sistemul de sănătate din România devine, tot mai evident, la nivelul numărului de fonduri alocate și a eficienței utilizării acestora. În ciuda nevoilor stringente ale unei populații îmbătrânite și a presiunii continue a pandemiei, fondurile destinate domeniului sanitar rămân insuficiente și prost gestionate, iar impactul se resimte pe scară largă.
Subfinanțare cronică si ineficiență în alocarea resurselor
Conform economitului șef de la Raiffeisen Bank România, Ionuț Dumitru, sistemul public de sănătate se află într-o criză de fonduri, fiind complet subfinanțat în comparație cu standardele europene. Cheltuielile publice cu sănătatea reprezintă, medie, doar 3,9% din PIB, în timp ce media în statele membre ale Uniunii Europene se apropie de 6,8%. Această diferență substanțială are efecte directe asupra calității serviciilor medicale oferite, precum și asupra accesului cetățenilor la tratamente moderne.
„România cheltuie puțin și ineficient în sănătate; accesul la terapii moderne rămâne limitat fără predictibilitate în finanțare”, a declarat Dumitru într-un interviu pentru o platformă de specialitate. El a evidențiat faptul că, în condițiile în care banii alocați nu sunt bine direcționați, rezultatul nu poate fi altul decât un sistem fragil, incapabil să răspundă cerințelor populației și să adopte cele mai performante tehnologii și metode de tratament.
Deficit în gestionarea resurselor și lipsa predictibilității
Un alt aspect crucial subliniat de specialist este faptul că, pe lângă nivelul scăzut de finanțare, modalitatea în care sunt distribuiți acești bani adesea nu corespunde nevoilor reale ale sistemului medical. În lipsa unor strategii clare de long-term și a unui plan organic de finanțare, resursele devin disperse și, în cele mai multe cazuri, insuficiente pentru a asigura o funcționare optimă.
Această situație a fost agravată în ultimii ani de criza sanitară generată de pandemia COVID-19, care a scos în evidență fragilitatea sistemului de sănătate românesc. Investițiile în infrastructură, aparatură și personal medical, precum și în cercetare, au fost insuficiente și adesea întârziate, ceea ce a afectat capacitatea sistemului de a răspunde eficient la crizele de sănătate.
Contextul european și provocările pentru viitor
Departe de a fi o situație unică, problemele României în domeniul sănătății sunt, însă, mai acute dat fiind că, în multe state europene, creșterea bugetului alocat serviciilor medicale s-a creionat ca o prioritate strategică, ca răspuns la creșterea costurilor și responsabilitățile tot mai mari în fața populației îmbătrânite. În cazul României, însă, dificultățile economice și prioritățile bugetare au făcut ca sănătatea să fie adesea considerată o investiție secundară.
În plus, se vorbește tot mai mult despre necesitatea reformării sistemului de sănătate, pentru a maximiza eficiența și pentru a asigura servicii de calitate tuturor cetățenilor. Popularitatea acestor propuneri depinde și de modul în care autoritățile vor reuși să clarifice și să stabilizeze finanțarea, intervenind prin măsuri concrete, precum creșterea investițiilor, digitalizarea sistemului și stimularea colaborării public-privat.
Ultimele evoluții indică faptul că discuțiile despre reformă vor fi tot mai intense în următoarea perioadă, prim plan fiind recuperarea decalajului față de media europeană și asigurarea unui sistem capabil să răspundă provocărilor de sănătate ale secolului XXI. În cazul în care aceste provocări nu vor fi abordate cu prioritate, riscul este ca sistemul public de sănătate al României să continue să se deterioreze, afectând direct bunăstarea și siguranța cetățenilor.
