Iranul și Statele Unite par să fi ajuns la un prim acord de principiu în cadrul rundei a doua de negocieri suspuse, desfășurate cu titlu indirect la Geneva, într-un context marcat de tensiuni regionale și o relație încă inamică, dar aparent moderat de drumurile diplomatice. Anunțul de etapă, oferit de surse apropiate și confirmat de mass-media, adaugă un nou capitol în încercările diplomatice de a regulariza acordul nuclear, un subiect de o importanță strategică globală.
Un pas înainte, deși cu semne de întrebare
Discuțiile de la Geneva, care își propun să clarifice termenii revizuirii acordului nuclear din 2015 – cunoscut sub denumirea JCPOA – au fost marcate de un optimism prudent. Potrivit informațiilor, părțile s-au „aliniat în privința unor linii directoare”, semn că dialogul a depășit faza inițială de blocaj, dar fără a ajunge încă la o înțelegere completă. Această avansare în negocieri a fost apreciată ca fiind un semn că, în ciuda tensiunilor și divergențelor adânci, dialogul să continue, însă cu condiții și posibile impedimente.
Teheranul a fost rapid să își exprime scepticismul față de posibilitatea unui acord final în perioada imediat următoare. Un oficial de rang înalt din cadrul Ministerului de Externe iranian a declarat că, deși „sunt pași în direcția bună”, nu se pune problema încheierii unui acord „imediat” din cauza contextului regional tensionat și a presiunilor militare exercitate de Washington asupra regimului de la Teheran.
Context regional și influența SUA
Tensiunile dintre Iran și Vest s-au amplificat în ultimii ani, pe măsură ce Statele Unite au restabilit sancțiuni dure și au încercat să limiteze influența Iranului în Orientul Mijlociu. În ultimele luni, însă, atmosfera s-a mai relaxat, cel puțin formal, odată cu reluarea acestor negocieri, care au fost oarecum suspendate după eșecul consolidării acordului din 2018, când Washingtonul, sub administrația Trump, a decis retragerea unilaterală.
Guvernul de la Washington, în schimb, a formulat condiții ferme pentru o reluare a angajamentelor în cadrul acordului, accentuând necesitatea ca Iranul să „revină la conformitatea completă” cu angajamentele asumate anterior. În plus, existența unor tensiuni regionale acute, cum ar fi conflictele din Siria, Yemen și Afganistan, precum și incidentelor constante de destabilizare, fac ca oricare progres diplomatic să fie dificil.
O ecuație complicată în andurala negocierilor
Specialiștii în diplomatie și securitate internațională subliniază că, chiar dacă se înregistrează niște pași înainte, perspectivele unui acord stabil și durabil rămân încă în aer. “Este o situație delicată, în care orice gest trebuie cântărit foarte bine, dat fiind complexitatea relației Iran-SUA și a influenței altor actori regionali și globali”, explică un analist de la un think-tank european.
Deocamdată, ambele părți continuă să își mențină discursurile poziționate pe adâncirea dialogului, dar și pe nevoia de a gestiona riscul unui conflict. În următoarele săptămâni, scena politică internațională va urmări cu atenție evoluțiile, pe măsură ce termenul pentru o înțelegere finală rămâne totuși incert.
În acest moment, speranța de a se ajunge la o soluție diplomatică pentru criza nucleară iraniană este reactivă, dar anexele tensiunilor și obstacolelor politice complică orice predicție asupra finalului acestei negocieri sensibile. Cu unghiuri de abordare diferite și interese contradictorii, lumea așteaptă, cu speranță și precauție, evoluțiile din următoarele săptămâni.
