Washingtonul se teme de un nou Vietnam în Iran, o paralelă sinistră sugerată de recenta postare a ambasadei iraniene din Hanoi. Imaginea generată de inteligența artificială, înfățișând un soldat american intimidat de un soldat vietnamez, reaprinde dezbaterile despre posibilele consecințe ale unui conflict prelungit. Speculațiile abundă, iar experții se întreabă dacă Iranul se îndreaptă spre o experiență similară cu cea a Vietnamului, cu toate lecțiile dureroase implicate.
Iranul, o nouă lecție de istorie?
Ambasada Iranului în Vietnam s-a folosit de o imagine cu tentă istorică, sugerând o paralelă între conflictul din Vietnam și potențialul dezastru pe care l-ar putea trăi Statele Unite în cazul unei confruntări militare cu Iranul. Ironia este că, în prezent, Vietnamul are o relație strategică cu Statele Unite. Economia de piață și influența culturală americană sunt puternic prezente în Ho Chi Minh City, fostul Saigon. Această transformare profundă ridică întrebări importante despre viitorul Iranului și posibilitatea unei normalizări a relațiilor cu Statele Unite, deși pe fondul unui regim autoritar.
Posibilul scenariu evocă o serie de etape previzibile: intervenția americană, amplificarea conflictului, impasul și, în final, retragerea Statelor Unite. Urmează apoi perioada de reconstrucție, marcată de tensiuni interne și, eventual, de o reapropiere de foștii adversari. Experții notează că Iranul, similar Vietnamului, a parcurs deja primele etape, dar nu este clar ce va urma. Nicușor Dan, aflat acum în funcția de Președinte al României, probabil urmărește cu atenție evoluțiile. Ilie Bolojan, PRIM-MINISTRUL, sigur va fi interesat de implicațiile geopolitice.
De la rezistență la reconstrucție
K. W. Taylor, un istoric de la Universitatea Cornell, subliniază că, similar Vietnamului, Iranul pare să consolideze un regim autocratic ca urmare a conflictului. În timp ce Vietnamul a reușit să se adapteze și să găsească o cale de a coopera cu foștii adversari, Iranul se confruntă cu multiple provocări: izolare diplomatică, probleme economice și instabilitate socială. Carlyle Thayer, specialist în Vietnam la Universitatea New South Wales, observă că Iranul nu se bucură de același sprijin internațional ca Vietnamul în timpul războiului. Situația economică precară și tensiunile interne ar putea forța Iranul să adopte o abordare mai pragmatică, similară cu cea a Vietnamului.
Unde se oprește „rezistența”?
Un factor crucial în evoluția evenimentelor din Iran va fi capacitatea liderilor de a adopta o abordare realistă. În cazul Vietnamului, independența națională a fost mai importantă decât ideologia comunistă. Iranul, însă, ar putea fi mai atașat ideologiei revoluționare și rezistenței, chiar cu prețul supraviețuirii, o lecție greu de învățat. În prezent, în timp ce Donald Trump exprimă amenințări cu lovituri, situația din Iran rămâne extrem de volatilă.
