Bucureștiul, paralizat de zăpadă și facturi „de aşteptare” aproape two decades
Dimineața începe cu un semnal de alarmă neașteptat în capitala României. La 04:19, telefoanele mobile ale bucureștenilor au început să emită avertismente pe fondul unui Ro-Alert. În locul unei ninsori ce ar fi trebuit să aducă liniște și acoperișuri albe peste oraș, a fost anunțată o “scenă” diferită: plata sumelor asignate pentru deszăpezire, o tradiție aproape ritualică în ultimii douăzeci de ani, s-a încheiat brusc. Conștienți sau nu, cetățenii au primit această notificare ca pe un ultim semnal al pietii de servicii publice adesea fraudate, învățate să funcționeze în ritmul facturilor, nu al realității.
Cum am ajuns aici? În anii 2000, Bucureștiul părea a fi oaia neagră a administrației locale în ceea ce privește gestionarea iernilor. În 2007, după o ninsoare istorică care l-a blocat pe fostul primar Adriean Videanu în Grecia, situația a fost, aparent, prevăzută să fie altfel. La comanda, Răzvan Murgeanu, atunci viceprimar, a insistat asupra achiziției și utilizării de utilaje moderne și eficiente. În realitate, însă, această măsură s-a transformat peste ani într-un câmp de păcăleli cu facturi plătite anticipat, fără efecte concrete.
Anual, bugetul destinat deszăpezirii devine un spectacol de „cherisme” bugetare. În raportările de control, Curtea de Conturi a constatat că cheltuielile sunt justificate mai mult pe hârtie decât în teren. În vreme ce o altă parte a orașului se pregătește pentru orice doleanță meteo, realitatea crudă readuce în prim-plan o întrebare: care este, de fapt, utilitatea acestor plăți? În timp ce ANM emite prognoze, iar utilajele apar în rapoarte ca fiind disponibile, în teren nu se întâmplă întotdeauna nimic. În următoarele ore, cei care au răspuns apelului la calm și răbdare se vor putea convinge dacă aceste utilaje vor mai circula sau vor rămâne doar în documentele de trasfer și inventar.
Ro-Alert și bugetele de miliarde pentru dezăpezire – un ritual autosuficient cu final deschis
Mesajul Ro-Alert transmis în această dimineață ridică semne de întrebare, mai mult decât un avertisment meteo: este, în fapt, o factură amânată, un efort de acoperire a cheltuielilor. În timp ce autoritățile recomandă evitarea deplasărilor, această indicație devine mai degrabă o capitulare logistică. Dacă sistemul de plăți și achiziții pentru utilaje specializate ar funcționa după promisiuni, la ora 04:20 traficul de pe străzi ar trebui să fie doar un obstacol minor, nu o urgență care să implice mii de bucureșteni blocati pe drumuri.
Declarațiile oficiale și planurile de intervenție au fost, până acum, susținute de rapoarte și falsuri statistic, în timp ce orașul se trezește la realitatea facturilor și a utilajelor inoperative. În vreme ce Bucureștiul se pregătește pentru o posibilă „lovitură” de zăpadă, administrațiile locale și subcontractorii își gasesc în mare parte vinovăția în lipsa unui management transparent al resurselor și al echipamentelor. În cruntă contradicție, în zone periferice precum Autostrada A3 și drumul spre autostrada A0, contractele au fost încredințate unor firme strâns legate de agricultura tradițională, mai degrabă decât de infrastructura rutieră, unde vremea și-a spus cuvântul și utilajele s-au dovedit a fi neloiale.
Furtuna de milioane și consecințele unei logici de factură
Din păcate, ritmul plăților devine de ani buni o problemă chiar mai mare decât efectele ninsorii. În Sectorul 2, zilnic, 45.000 de euro se scurg către o firmă controlată de apropiați ai unei familii de fosti politicieni PSD. Contrar, Sectorul 6, unde sumele alocate pentru materiale antiderapant sunt infime, în jur de câteva mii de euro, plătește pentru eficiență și, aparent, pentru simplitate. Dar, cu cât bugetele sunt mai gros, cu atât orașul tinde să devină victimă acestei „comerț al eventualelor”, în care plata anticipată devine regula, nu excepția.
La periferie, situația devine și mai absurdă. Pe autostrăzi și centuri, contracte atribuite unor entități în mod suspect s-au dovedit inaplicabile la primul semn de polei sau ninsoare puternică, fiind gestionate de firme agricole, unele chiar cu datorii și cu un singur angajat.. În lipsa unor veritabile resurse specializate, orașul și-a asumat un risc imens, mai ales în intervalul critic între orele 04:20 și 08:20, când orice defecțiune devine un factor de blocare instantanee.
În acest timp, autoritățile și companiile private devin parte integrantă a unei povești de comoditate și costuri invizibile. Aceasta este realitatea unei capitale în care logica plăților și a facturilor ratează aproape orice indiciu de management avansat, iar următoarele luni vor fi martorii unor facturi exact aceiași factură, doar cu un nou „alert”.
Între timp, vremea se anunță a fi capricioasă, iar Bucureștiul rămâne vulnerabil. În materie de infrastructură, pandemia de corupție și neglijență a fost deja oficializată de bocancii iernii, iar perspectivele pentru sezonul următor se anunță a fi un alt joc de-a norocul și de-a facturile.
