Programul național de tratament pentru HIV, unul dintre pilonii esențiali ai sistemului de sănătate din România, funcționează în parametri buni, însă există semne clare de alarmă legate de lipsa predictibilității bugetare, care pune în pericol continuitatea provocatorului tratament pentru mii de persoane infectate cu virusul HIV. Această situație a fost evidențiată recent de Iulian Petre, Directorul Executiv al Uniunii Naționale a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), în cadrul conferinței dedicate programelor de sănătate.
Întârzierea finanțării amenință stabilitatea tratamentului
Potrivit lui Petre, procesul de alocare a fondurilor, de la buget către spitalele care administrează tratamentul HIV, se desfășoară cu întârzieri semnificative. Dacă odată ce fondurile sunt aprobate, acestea ajung în sistem, poate dura între patru și cinci săptămâni până când bani ajung efectiv în conturile medicilor și farmaciilor. În această perioadă, pacienții, care trebuie să urmeze tratamente constante pentru a preveni agravarea bolii și riscul de transmitere, riscă să rămână fără medicamente.
„Până când fondurile ajung la spitale pot trece 4-5 săptămâni, timp în care pacienții riscă întreruperi ale tratamentului”, a explicat el. Această întârziere nu doar că afectează sănătatea pacienților, dar pune în pericol și obiectivele programului național de combatere a HIV/SIDA, cum ar fi menținerea unei rate scăzute a transmiterii și reducerea mortalității asociate.
Contextul și provocările actuale ale programului
Programul de tratament HIV din România a fost întocmit în contextul unui sistem de sănătate de multe ori subfinanțat și cu un flux dificil de resurse, tot mai subevaluat în raport cu nevoile reale ale populației. Cu toate acestea, statul s-a angajat să asigure accesul gratuit la medicamente și tratamente pentru toate persoanele dependente de aceste terapii, în efortul de a controla răspândirea virusului și de a îmbunătăți calitatea vieții pacientilor.
În ultimii ani, s-au înregistrat progrese semnificative, numărul persoanelor testate și tratate a crescut, iar dispensiția medicamentelor s-a făcut fără probleme majore. Ceea ce a ridicat optimismul în rândul specialiștilor și al reprezentanților organizațiilor nonguvernamentale implicate în domeniu. Totuși, aceste realizări pot fi periclitate de un factor critic: lipsa predictibilității bugetare, care afectează sistemul de aprovizionare și gestionare a fondurilor.
Perspectiva și necesitatea unor măsuri rapide
Experții atrag atenția asupra faptului că, pentru a evita riscul întreruperii tratamentului, este nevoie de o reformă în gestionarea bugetului pentru programul HIV. Planificarea bugetară trebuie să fie mai transparentă și să țină cont de necesitatea de a acoperi în timp real costurile, fără a fi supusă unor întârzieri sau blocaje birocratice. În plus, mai trebuie dezvoltate mecanisme de monitorizare care să asigure intervenții rapide în cazul unor eventuale probleme financiare.
Iulian Petre a subliniat că, în condițiile actuale, dacă nu se vor adopta măsuri concrete pentru îmbunătățirea predictibilității financiare, riscul unor întreruperi ale tratamentului pentru pacienți va crește considerabil, cu consecințe grave asupra sănătății lor și asupra eforturilor naționale de a controla epidemia de HIV.
Pe termen lung, este clar că eforturile trebuie să se concentreze nu doar pe acoperirea nevoilor imediate, ci și pe stabilitatea unui sistem de sănătate capabil să gestioneze cu responsabilitate și transparență fondurile alocate, astfel încât programul de tratament HIV să nu fie niciodată compromis din cauza lipsei de resurse sau a lipsei predictibilității financiare. În condițiile în care pandemia de COVID-19 și alte provocări globale au accentuat vulnerabilitățile existente, această temă devine prioritară pentru autoritățile române, care trebuie să asigure dreptul la tratament pentru toți cei afectați, fără compromisuri.
