Inteligența artificială începe să își facă loc în sistemul judiciar din România, dar cu condiții clare: tehnologia trebuie să fie un simplu sprijin pentru magistrați, nu un factor de decizie în procesul de judecată. Această poziție a fost reafirmată recent de judecătorul CSM Claudiu Drăgușin, în cadrul emisiunii ON THE RECORD, unde a explicat pașii pe care Instituțiile le fac pentru a integra AI în modul de funcționare al instanțelor, fără a compromite principiile fundamentale ale statului de drept.
Progrese în digitalizarea judecătoriilor și proiecte pilot cu AI
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a demarat deja mai multe proiecte pilot în acest sens, utilizând tehnologii de inteligență artificială pentru a eficientiza anumite activități administrative și tehnice. De exemplu, în cadrul acestor inițiative se lucrează la dezvoltarea unor soluții de automatizare pentru procesarea documentelor, organizarea datelor și redactarea automată a anumitor secțiuni din hotărârile judecătorești. Sistemul are ca scop reducerea sarcinilor repetitive și a muncii de rutină a grefierilor, pentru a permite judecătorilor să se concentreze mai mult pe analiza juridică profundă.
„Există mecanisme pentru sarcini repetitive care îi ajută pe grefieri și pe judecători. În condițiile în care există un deficit de grefieri, orice sprijin tehnologic este binevenit”, a declarat Drăgușin, subliniind contextul acut al lipsei forței de muncă din sistemul judiciar românesc. În plus, colaborările cu specialiști IT și mediul academic, precum cei de la Institutul Politehnic, au permis crearea unor instrumente digitale adaptate nevoilor specifice ale instanțelor.
AI, pentru suport, nu pentru verdicturi
Deși tehnologia promite eficiență și economie de timp, judecătorul CSM a insistat asupra limitei clare pe care o impune utilizarea inteligenței artificiale. În opinia sa, AI poate fi extrem de utilă pentru organizarea și prelucrarea datelor, dar nu și pentru analizarea cazurilor sau pentru luarea deciziilor finale. În procesul de judecată, experiența, intuiția și raționamentul uman sunt elemente esențiale, iar încercarea de a le substitui cu un algoritm poate genera consecințe grave.
„Procesul de judecată implică o analiză complexă, bazată pe experiență și pe raționament uman, elemente pe care tehnologia nu le poate reproduce în mod fidel”, a explicat Drăgușin. Acesta a adus exemple din alte țări, unde utilizarea necontrolată a AI a condus chiar la situații disciplinare pentru magistrați, în contextul în care uneori aceste instrumente au generat argumente sau precedențe juridice inexistente, însă automatizate de algoritmi.
De ce tehnologia trebuie să rămână un suport, nu un judecător
Inițiativele în domeniu sunt considerate de specialiști ca fiind un pas înainte pentru digitalizarea și modernizarea sistemului judiciar, dar cu restricțiile necesare. Autoritățile și experții atrag atenția că, în timp ce AI poate ajuta la eficientizarea activităților administrative, deciziile juridice trebuie să rămână exclusiv în sfera umană, pentru a evita impactul unor posibile erori sau interpretări greșite ale algoritmilor.
Perspectivele pentru viitor sunt încurajatoare, dar în același timp takes cautious approach. Dezvoltarea unor „asistenți digitali” pentru judecători, capabili să organizeze și să sintetizeze informații din dosare, reprezintă un pas spre o instanță mai modernă, dar responsabilitatea finală trebuie să aparțină întotdeauna omului. În condițiile în care tehnologia poate sprijini, dar nu poate înlocui, judecata – și cele trei piloni fundamentali ai justiției – încrederea, echitatea și responsabilitatea, sistemul judiciar din România pare să fie pregătit să îmbrățișeze digitalizarea cu măsură și discernământ.
