Jurnaliștii, cei cu nasul prea lung și curiozitatea neobosită, nu se bucură de cele mai bune titluri în ierarhia încrederii publice. În timp ce profesii precum cea de coafeză sau medic sunt percepute, în mod normal, cu respect, cei din domeniul mass-media rămân, de cele mai multe ori, sub semnul scepticismului, chiar dacă rolul lor în societate este la fel de esențial.
Curiozitatea, calitate sau defect?
Un sondaj recent a scos la iveală o realitate mai puțin plăcută pentru jurnaliști: aceștia sunt considerați cei mai enervați sau, cel puțin, mai puțin demni de încredere decât alte categorii profesionale. Cum s-a ajuns aici? În esență, curiozitatea care îi definește, deseori explicată ca fiind o calitate indispensabilă pentru o carieră în jurnalism, pare, pentru public, mai degrabă un motiv pentru a fi considerați intruzivi și, adesea, nesincer.
“Suntem niște nesuferiți curioși care ne câștigăm traiul vârându-ne nasul în treburile altor oameni”, recunoaște, în mod metaforic, un expert în domeniu, ilustrând astfel percepția obișnuită a publicului asupra profesiei de jurnalist. Într-adevăr, gazetarii sunt cei care, zile de-a rândul, se „ciocneau” de puncte de vedere, tragedii, povești personale, toate pentru a informa sau, uneori, pentru a crea senzație. Astfel, curiozitatea lor, de multe ori considerată o virtute, devine, pentru mulți, un motiv de antipatie.
De ce profesia de jurnalist nu este atât de respectată?
Un fapt ce pare aproape paradoxal, având în vedere rolul pe care mass-media îl joacă în societate, a fost întărit de analiza făcută de experți. În timp ce alte meserii sunt văzute, mai degrabă, ca fiind deasupra, jurnalismul încă mai poartă stigmatul de „intruziune” și „sperietură a confortului”. La nivelul percepției populare, cititorii și telespectatorii adesea văd în jurnaliști niște persoane care își pun nasul peste tot, mai ales atunci când există interes de a scoate la iveală adevărul, chiar dacă acesta nu este confortabil sau prietenos.
Profesorii și specialiștii în comunicare explică această dezbinare prin faptul că mass-media poate fi percepută ca un mecanism care exploatează vulnerabilitatea și curiozitatea publicului, dar și prin faptul că, de-a lungul timpului, unele exemplare din domeniu au fost acuzate de manipulare, dezinformare sau de prejudecăți. În plus, în epoca social media și a știrilor rapide, poate fi dificil pentru o profesie considerată „sensibilă” să își păstreze integritya, iar această anumită viziune a continuat să contribuie la scăderea nivelului de încredere.
Ce impact are această percepție asupra jurnalismului?
Pe termen lung, această lipsă de respect afectează nu doar imaginea profesioniștilor în mass-media, ci și calitatea informației transmise. Jurnaliștii se confruntă cu o presiune constantă de a-și demonstra, în fața publicului sceptic, relevanța și integritatea muncii lor, într-un peisaj media tot mai dominat de fake-news și de interese obscure. În plus, aceste percepții pot duce la un autocontrol excesiv sau chiar la auto-modificări ale modului în care aceștia își exercită activitatea, pentru a evita opiniile negative.
În ciuda acestor dificultăți, există și semne de speranță. Deși încrederea publicului în media traditională pare să fi scăzut, anumite segmente ale societății încep să caute, din ce în ce mai mult, surse alternative și transparente de informare. În plus, unele instituții media aleg să adopte o comunicare mai responsabilă și mai deschisă, încercând să demistifice dezechilibrul creat între jurnalist și cititor.
Mizând pe transparență, etică și empatie, lumea jurnalistică își poate redesena propriul drum, în speranța de a recâștiga respectul și încrederea pierdute. Într-un final, rolul lor, mai mult ca oricând, rămâne acela de a servi drept etalon pentru adevăr și pentru informarea corectă, chiar dacă percepțiile negative nu dispar peste noapte.
