Primarii din România încep să ia în serios aplicarea sancțiunilor pentru lipsa asigurării obligatorii a locuinței, semn că instaurarea unei culturi a responsabilității în domeniul locativ se poate apropia de realitate. În ultimele luni, cazul primarului din Corbeanca, Ștefan Apăteanu, a atras atenția asupra unei practici inedite: aplicarea a peste 1800 de amenzi în doar câteva zile, ceea ce a dus la creșterea rapidă a gradului de acoperire prin asigurare în acest oraș, de la un nivel modest, la peste 75% în două săptămâni. Pentru România, această creștere este mai mult decât notabilă, având în vedere că media națională de asigurare abia dacă depășește 24%, iar în orașele importante din Ardeal sau București, ea nu trece de 55-60%.
Un pas în față pentru responsabilizarea proprietarilor de locuințe
A fost nevoie ca un primar să își asume riscul politic și să aplice sancțiuni ferme pentru ca situația să se schimbe. Deși legea prevede amendă de până la 500 de lei pentru neîncheierea asigurării obligatorii, în trecut această sancțiune era adesea ignorată, din motive electorale sau administrative. Practic, pentru o perioadă lungă, lipsa asigurării a rămas o problemă dificil de gestionat, iar procentul de acoperire rămânea la un nivel nesatisfăcător.
Acum, succesul din Corbeanca ar putea servi drept model pentru alte administrații locale. Dacă și alți primari vor urma exemplul, s-ar putea ajunge la o schimbare majoră în comportamentul proprietarilor, care nu mai vor să riște amenzi sau penalizări pentru locuințele lor. În acest moment, inițiativa primarului a transformat o problemă administrativă într-o prioritate locală, punând accent pe responsabilizarea cetățenilor și antrenând autoritățile în activitatea de supraveghere și aplicare a sancțiunilor.
Contextul național și standardele europene
În ciuda acestor eforturi, situația în România rămâne critică comparativ cu alte state europene. Media de asigurare pentru locuințe în țările din Uniunea Europeană se apropie de 60%, iar proprietarii din alte țări beneficiază de polițe complete, acoperind toate riscurile importante, nu doar cutremurul și inundațiile. România, însă, continuă să se situeze la coada acestui clasament, cu o rată sub 25%, fiind practic ultima în Europa.
O componentă majoră a acestei situații o reprezintă costurile mici ale polițelor, precum și lipsa unei conștientizări ample în rândul populației. Polița obligatorie emisă de PAID are un preț redus, de 130 de lei pentru locuințele moderne și 50 de lei pentru cele din chirpici, acoperind doar riscurile majore: cutremur, inundație catastrofală și alunecare de teren, cu o sumă asigurată de până la 100.000 de lei pentru locuințele de tip A.
Deși aceste polițe acoperă doar parte din nevoile proprietarilor, adoptarea unor polițe facultative cu acoperire completă nu este încă o practică de masă în România, ceea ce limitează semnificativ nivelul de protecție al locuințelor și bunurilor. În aceste condiții, eforturile legislative și campaniile de conștientizare pot deveni, pe termen lung, soluția pentru a crește nivelul de siguranță și încredere în sistemul de asigurări.
Rebranding și modificări administrative ale PAID
Încurajată de aceste schimbări și de avântul local autorităților, Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor anunță o mutare în strategia sa de comunicare. Începând cu 1 martie 2026, site-ul oficial al instituției își va schimba domeniul de internet de la www.paidromania.ro în www.padrom.ro, o măsură menită să clarifice și să consolidizeze identitatea digitală a companiei. În ciuda acestor schimbări administrative, misiunea și mecanismele de funcționare ale PAID rămân neschimbate, fiind încă singura entitate autorizată să emită polițele obligatorii pentru locuințe.
Deși suntem încă departe de nivelurile de protecție practicate în alte state europene, inițiative precum cele din Corbeanca și noile acțiuni de consolidare a prezenței digitale ale PAID indică o direcțiepozitivă. Pentru ca aceste demersuri să prindă rădăcină, însă, va fi nevoie de continuarea eforturilor de educare și responsabilizare, precum și de o colaborare mai strânsă între autorități, asiguratori și cetățeni. În joc este nu doar siguranța locuințelor, ci și întreaga strategie a unor politici publice menite să reducă vulnerabilitatea țării în fața calamităților naturale.
