Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a atras atenția asupra unei probleme persistente și profund rădăcinate în sistemul medical românesc: evitarea serviciului în unitățile publice de către medicii angajați la stat, care activează simultan și în sectorul privat. În fața echipei de la Digi24, oficialul a subliniat că aceste practici nu sunt doar o abatere minoră, ci un fenomen care împinge sistemul medical la limita funcționării eficiente și, implicit, pune în pericol accesul populației la servicii calitative.
„Se încearcă punerea unei presiuni pe sistem pentru a reduce această problemă, însă este evident că nu funcționează doar cu vorbă bună”, a spus ministrul, într-un discurs ce a încercat să tragă un semnal de alarmă asupra faptului că unele cadre medicale nu își respectă obligațiile față de pacienți și sistemul public. Problema nu e nouă, dar agravarea acesteia în ultimii ani accentuează deficientele în asigurarea asistenței medicale și crește nemulțumirile populației, tot mai greu de gestionat.
Medicii de la stat care nu activează în spitale: o realitate dificil de combătut
Fenomenul medicilor angajați în sistemul de stat, dar care petrec majoritatea timpului în cabinetele private sau în alte medii neoficiale, nu mai e o surpriză pentru unii observatori ai domeniului. În fapt, aceste practici au început să fie percepute ca fiind omniprezente și, uneori, ca un adevărat blocaj în salariile și resursele alocate pentru sistemul public.
„Dacă un medic în timpul programului de la stat pentru care este plătit, nu oferă de fapt servicii medicale în spitalul public, acel spital nu încasează de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate și de aici apar acele probleme veșnice pe care le cunoaștem”, a explicat Rafila. În cazul în care medicii nu participă activ la dezideratul serviciului public, însă primesc salariile și beneficiile aferente, ritmul lucrurilor devine nesustenabil pentru întregul sistem sanitar.
Această situație a fost confirmată și de cifre, care indică o lipsă tot mai mare de medicini în spitalele publice, precum și o scădere a încrederii pacienților în serviciile medicale oferite. Sectorul privat, în aceste condiții, devine varianta preferată pentru mulți, ceea ce duce la un dublu standard în accesul la servicii și la o diviziune subtilă între ce pot oferi medicii și ce primesc de fapt în sistemul public.
Măsuri și provocări în modernizarea sistemului sanitar
Ministerul Sănătății încearcă de ani de zile să impună reguli mai stricte pentru limitarea acestor practici. În ultimii ani, au fost lansate inițiative legislative și campanii de control, dar rezultatele rămân modeste. „Este nevoie de măsuri concrete și de o monitorizare mai strictă pentru ca situația să se îmbunătățească”, a subliniat Rafila.
Una dintre soluțiile vehiculate vizează creșterea salariilor medicilor din sistemul public și alte stimulente pentru participarea lor efectivă. Însă, chiar dacă aceste măsuri ar fi puse în practică, există și obstacole culturale și de ordin administrativ legate de motivație și etică profesională.
De asemenea, parte din problema e și cadrul legislativ, care trebuie ajustat pentru a endure mai bine sancțiunile față de medicii care nu respectă programul și responsabilitatea față de pacienți. În prezent, controalele și sancțiunile sunt percepute ca insuficiente, iar mediul se autofinanțează adesea prin metode mai puțin transparente.
Pe termen lung, problema rămâne a fi una de.cultură profesională, dar și de sistem de reglementare și monitorizare. În lipsa unor măsuri eficiente și a unei voințe politice ferme, fenomenul medicilor „fantomă” din sistemul public nu va putea fi redus semnificativ. În schimb, fără o reformă profundă și o corectare a dezechilibrelor, sistemul sanitar românesc riscă să continue să-și piardă încrederea pacienților și să se confrunte cu dificultăți tot mai serioase în asigurarea unei asistențe medicale digne și accesibile pentru toți.
