O teorie revoluționară sugerează că realitatea este o iluzie creată de conștiință
Un fizician propune o idee care sfidează concepțiile clasice despre natura universului: conștiința nu ar fi doar un rezultat al proceselor neuronale, ci fundamentul întregii realități. Potrivit unui nou model teoretic, gândit de Maria Stromme, profesor de știința materialelor la Universitatea Uppsala, tot ce percepem – materia, spațiul și timpul – ar derivă dintr-o conștiință primordială. Această teorie, publicată într-unul dintre cele mai prestigioase jurnale de specialitate, întoarce pe dos înțelepciunea tradițiilor filozofice și religioase, punând în discuție raportul dintre materie și minte.
Conștiința ca fundament al existenței
Maria Stromme se distinge în lumea științifică pentru activitatea sa în domeniul nanotehnologiei, unde a studiat structuri la nivel atomic și subatomic. Pentru ea, însă, această experiență în microcosmos o conduce spre întrebări despre structura macrocosmosului și, în mod special, despre originile universului. În cadrul noii sale teorii, conștiința nu aparține unui sistem nervos sau unui proces cerebral, ci precedă și creează în esență ceea ce noi percepem ca realitate materială. Aceasta înseamnă că mințile umane și, de fapt, toate experiențele de conștiință, sunt expresii ale unui câmp cosmic comun, interconectat.
„Este o teorie în care conștiența vine pe primul loc, iar structurile precum timpul, spațiul și materia apar după aceea. Este o încercare foarte ambițioasă de a descrie cum funcționează realitatea noastră experimentată. Fizicieni precum Einstein, Schrödinger, Heisenberg și Planck au explorat idei similare, iar eu construiesc pe câteva dintre căile deschise de aceștia”, explică Stromme.
Revizuirea vechilor paradigme și noile posibilități științifice
Modelul propus de Stromme trece dincolo de limitele fizicii clasice, pășind în domeniul fenomenelor neobișnuite și interpretărilor filosofice ale realității. În această viziune, experiențe precum telepatia, senzația de premoniție sau chiar evenimentele despre care se crede că sunt supranaturale devin rezultate posibile ale comportamentului câmpului conștient comun. Într-un anumit fel, ele devin manifestări ale unei rețele de conștiință universală, din care noi suntem doar expresii temporare.
„Ambiția mea a fost să descriu acest lucru folosind limbajul fizicii și instrumente matematice. Sunt aceste fenomene cu adevărat mistice? Sau este pur și simplu faptul că există o descoperire pe care nu am făcut-o încă, iar când o vom face, va duce la o schimbare de paradigmă?”, întreabă Stromme. Ea compară această teorie cu trecutul științei, când se credea că Pământul e plat sau că soarele se rotește în jurul planetei noastre, modele înlocuite ulterior de cele care au făcut posibilă înțelegerea modernă a cosmosului.
Conștiința după moarte: un câmp etern, nu o expresie individuală
Un aspect remarcabil al acestei teorii îl reprezintă modul în care explică soarta conștiinței după moarte. Stromme susține că, în sistemul său, conștiința nu dispare odată cu încetarea activității cognitive, ci se integrează în câmpul cosmic din care a provenit. În acest mod, ea face legătura între idei filozofice și concepte științifice, fără a recurge la interpretări religioase.
„Conform acestui model, materia este secundară, o mare parte din ceea ce experimentăm este reprezentare sau iluzie”, afirmă fiziciana. Ea susține că, deși întreaga teorie este construită pe raționamente matematice, modalitatea sa de expunere amintește de temele perpetuu găsite învăluite în tradițiile religioase și filosofice de-a lungul mileniilor, care zugrăvesc o conștiință universală și interconectată.
Această abordare are potențialul de a rescrie modul în care știința percepe lumea și, mai ales, natura conștiinței. Și dacă, asemenea teoriilor revoluționare ale trecutului, această idee va fi confirmată prin cercetări și experimente concrete, părțile de vârf ale fizicii și neuroștiinței ar putea fi nevoite să își reevalueze fundamental înțelegerile.
În acest context, perspectiva unui univers construit nu din materie dură, ci din conștiință pură, începe să capete contur în mintea celor care caută răspunsuri dincolo de limitele percepției obișnuite. O nouă etapă în explorarea miezului existenței umane s-ar putea întări în zilele ce vin, dacă teoria Mariei Stromme va fi sprijinită și de următoarele cercetări științifice.
