Conform Descopera: Oamenii și șoarecii împart un sistem neuronal comun pentru detectarea mirosurilor
Oamenii de știință au descoperit că mamiferele, inclusiv oamenii și șoarecii, dețin un sistem neuronal antic și comun pentru procesarea informațiilor olfactive, în ciuda diferențelor radicale în modul de respirație. Două studii complementare, realizate la Universitatea Northwestern din SUA și publicate în revista Science Advances, sugerează că mecanismele cerebrale folosite pentru a înțelege mirosurile sunt mult mai similare decât se credea anterior.
Până acum, se considera că viteza diferită a respirației, mai rapidă la șoareci și mai lentă la oameni, ar fi condus la procesări complet distincte ale informațiilor olfactive. Cercetările noi infirmă această ipoteză, arătând că și șoarecii pot executa adulmecări intenționate, individuale, iar oamenii, în timpul mirosirii rapide, activează ritmuri cerebrale similare cu cele ale rozătoarelor.
Actul voluntar al explorării olfactive
În cadrul primului studiu, cercetătorii au observat că șoarecii nu miros pur și simplu reflex. Ei își coordonează intenționat o singură adulmecare scurtă cu mișcările labelor și ale capului, atunci când examinează hrana pe care doresc să o consume. Această acțiune este considerată un act voluntar de explorare senzorială.
Demonstrarea caracterului voluntar al acestui comportament a fost posibilă prin blocarea cortexului motor, acțiune care a oprit deliberat actul de adulmecare. Acest lucru confirmă că este vorba despre o acțiune conștientă, nu doar un răspuns automat la stimuli olfactivi.
Oamenii și ritmuri cerebrale similare cu cele ale șoarecilor
Al doilea studiu a implicat măsurători directe pe bulbii olfactivi umani. Rezultatele au indicat că o singură inhalație lentă, specifică oamenilor, declanșează oscilații cerebrale de joasă frecvență. Aceste oscilații se potrivesc cu frecvența adulmecării rapide, specifică rozătoarelor.
Această descoperire sugerează că o singură inspirație la om activează, de fapt, mai multe cicluri interne de procesare. Acest mecanism permite o analiză rapidă a mirosului, chiar și cu o respirație aparent lentă și deliberată.
Implicații pentru înțelegerea funcționării creierului
Înțelegerea acestui sistem neuronal conservat evolutiv are implicații semnificative. Modificări în modul în care detectăm și procesăm mirosurile pot fi asociate cu diverse afecțiuni neurologice, cum ar fi autismul, boala Alzheimer sau boala Parkinson.
Noile cercetări contribuie la descifrarea funcționării normale a creierului uman în ceea ce privește simțul olfactiv. Această cunoaștere ar putea facilita, pe viitor, intervenții mai eficiente în cazul diverselor patologii asociate cu disfuncții olfactive.
Alte studii recente au explorat capacitățile olfactive ale altor specii. Cercetătorii au descoperit că molii pot mirosi cu ajutorul aripilor, iar specialiștii încearcă să recreeze mirosurile din trecut, inclusiv presupusa respirație a dinozaurului T. Rex. De asemenea, a fost studiat și mirosul specific al bebelușilor, care a fost adesea descris ca fiind plăcut.
Sursa: Descopera
