Cum s-a ajuns ca evaluarea meritelor academice să fie compromisă de decizii politice și administrative
Un scandal în zona universitară românească zguduie în aceste zile sistemul academic, ridicând semne de întrebare cu privire la integritatea și autonomie instituțiilor de învățământ superior. Situația devine tot mai complicată în contextul în care cei care dețin titlul de doctorat, și-au câștigat această performanță prin munca și cercetarea lor, sunt în mod inexplicabil scoși din calculul sporurilor sau beneficiilor. În același timp, deciziile care afectează sistemul academic nu mai par a fi în mâinile rectorilor sau dascălilor, ci sunt impuse de decidenți din alte sfere, uneori chiar de politic.
De la merit la politică: sporurile de doctorat, o temă conflictuală
Încă de la începutul anilor 2000, sporurile pentru cei cu titlul de doctor au fost considerate un stimulent al performanței academice și un motiv în plus pentru a încuraja cercetarea la cel mai înalt nivel. Însă, în ultimii ani, această practică a fost pusă sub semnul întrebării, fiind tot mai mult folosită ca instrument politic sau administratif. În ultimele luni, au apărut informații conform cărora anumite decizii administrative au eliminat sporurile de doctorat pentru anumite categorii de angajați, inclusiv pentru cei care le-au câștigat prin munca și performanțele lor reale. Mai grav, unii angajați cu doctorat chiar au fost dezavantajați în favoarea altor categorii, fără o explicație clară și justificată.
Pe fondul acestor încercări, mulți profesori și cercetători se întreabă nedumeriți: “Cum am ajuns ca cei care nu au doctoratul să taie sporul de doctorat celor care îl au, și de când rectorii agreează măsuri împotriva propriilor sisteme?” Această situație pare a fi o consecință a unei politici tot mai des orientate spre control și arbitrar, în detrimentul meritocrației și a transparenței. De altfel, câțiva lideri academici au semnalat această problemă, acuzând decidenții de o intervenție directă în criteriile de evaluare și recompensare a personalului universitar.
Implicații și semnificații pentru sistemul universitar românesc
Dezvăluirile din ultimele săptămâni arată o tendință periculoasă: decizii adoptate fără consultarea comunității academice, fără a ține cont de meritele și contribuțiile reale ale profesorilor și cercetătorilor. În plus, se observă cum anumite măsuri sunt implementate cu un scop aparent economic, dar cu potențial de a submina autonomia universitară și de a eroda încrederea în sistem. În loc să fie o recunoaștere a performanței, sporurile de doctorat devin acum o simplă părticică de război politic sau administrativ.
Această situație nu poate fi ignorată, pentru că afectează direct calitatea actului educațional și cercetării. Candidații cu cele mai bune rezultate, cei care și-au investit timpul și talentul pentru a obține titlul de doctor, se simt descurajați sau nedreptățiți, ceea ce poate avea repercusiuni pe termen lung asupra performanței academice din țară. În același timp, decidenții politici sau administrativi riscă să-și compromită propria credibilitate dacă vor continua să impună măsuri care contravin principiilor fundamentale ale meritocrației.
Perspectiva viitorului: între risc și posibilitate de reformă
Situația actuală a generat un val de nemulțumiri în cadrul mediului academic, dar și o serie de apeluri către autoritățile responsabile de a interveni și de a aduce clarificări. În ciuda acestor provocări, specialiștii susțin că singura cale de salvare a sistemului universitar românesc este redarea autonomiei deciziilor către comunitatea academică, precum și revizuirea criteriilor de promovare și recompensare în funcție de performanță.
Se pare că, pentru moment, deciziile politice și administrative continuă să influențeze negativ și să submineze spiritul de merit. Însă există și speranța unei reconsiderări și a unor reforme reale, care să pună în centrul sistemului valorile educației, cercetării și ale recunoașterii eforturilor academice autentice. În ajunul unor schimbări semnificative la nivel legislativ și administrativ, comunitatea academică așteaptă cu răbdare și speranță o perspectivă în care meritul să nu mai fie sacrificat pe altarul intereselor conjuncturale.
