Rugăciune și tradiții de Sfântul Mucenic Haralambie, ocrotitorul bolnavilor
Pe 10 februarie, credincioșii ortodocși din România se adună cu gândul la sănătate și liniște sufletească pentru a-l cinsti pe Sfântul Mucenic Haralambie. Această zi este dedicată rugăciunii și respectării unor obiceiuri ancestrale care promit un an binecuvântat în fața greutăților. Sfântul Haralambie este venerat ca un protector în vremuri de boală, iar ceremoniile religioase din această zi sunt pline de semnificații și tradiții.
Un sfânt ale cărui suferințe au inspirat milioane
Sfântul Mucenic Haralambie este un simbol al credinței și curajului. Născut în secolul al II-lea în Magnezia, oraș din Asia Mică, el a fost preot și, unii spun, episcop. «A ajuns la o vârstă venerabilă anume 113 ani, perioadă în care a marturisit cu tărie credința în Hristos, chiar și în fața pedepsei capitale», explică istoricul religios Ion Popescu. Acest sfânt a fost supus unor torturi inimaginabile, dar a rămas neclintit în credința sa. Deși a fost condamnat la moarte prin decapitare, actul său de curaj și dorința de a răspândi iubirea divină au rămas în memoria colectivă a poporului român.
Este bine cunoscut că Haralambie a efectuat minuni, chiar și în fața celor care îl torturau. Se spune că, înainte de a-și da sufletul, a fost vizitat de Hristos și îngeri, un moment ce a definitivat caracterul său de mare mucenic. Astăzi, mulți credincioși îi cer ajutorul în momentele dificile, în speranța unei iubiri divine ce îi va însoți în călătoria lor spirituală.
Obiceiuri ce aduc sănătate și protecție
În dimineața zilei de 10 februarie, bisericile devin locuri de rugăciune și comuniune. Credincioșii participă la slujbe unde se sfințește agheasma mare, apă folosită pentru stropirea locuințelor, animalelor și pomilor. Aceasta se face cu credința că aduce sănătate și protecție întregului gospodărie.
“Agheasma este, fără îndoială, un simbol al purificării și al binecuvântării”, afirmă părintele Nicolae, de la o biserică din București. Tradiția aducerii colivei și a colacelor la biserică continuă, iar acestea sunt împărțite celor bolnavi, ca un gest de compasiune și solidaritate.
De asemenea, în mediul rural, mulți credincioși duc la sfințit cereale, porumb sau sare, având speranța unui an roditor. O parte din aceste alimente binecuvântate sunt păstrate ca talismane împotriva relelor ce pot apărea. Pomana făcută în această zi este considerată un act de milostenie și alinare pentru sufletele celor adormiți.
Rugăciuni pentru un an binecuvântat
Pentru cei care doresc să își întărească credința, rugăciunea dedicată Sfântului Haralambie are o semnificație profundă. Aceasta invocă protecția divină și se rostește în mod special în această zi. „Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, luminează-mi cugetul…” se aude în bisericile din țară, un refren al speranței și al redresării spirituale.
Ritualurile și obiceiurile din această zi nu doar că reflectă credința într-un sfânt, ci și o legătură profundă cu tradițiile strămoșești. De la stropirea locuințelor la oferirea pomanelor, fiecare gest are rolul său în menținerea echilibrului și sănătății comunității.
Sfântul Haralambie, cu povestea sa de curaj și credință, rămâne un pilon al spiritualității românești, învăluind inimile celor care caută mângâiere și îndrumare divină în vremuri tulburi.
