Terenul de 12,2 hectare din Parcul IOR, în plin proces juridic și devastat de incendii și defrișări
Procesul prin care Grupul de Inițiativă Civică IOR-Titan contestă dispoziția de retrocedare a unui teren de 12,2 hectare din Parcul IOR se află din nou pe rol, cu termen stabilit pentru 27 ianuarie la Tribunalul București. Deși instanțele analizează legalitatea actelor emise în 2005, terenul liberat de vegetație a fost transformat într-un câmp uscat și pustiit, fiind scenă pentru un adevărat masacru dendrologic. În același timp, această zonă, în fapt, o oază de verdeață, a devenit teren de luptă între administered și activiști pentru salvarea a ceea ce mai rămâne din copacii bătrâni.
Procese legale și o istorie complicată a terenului
Dosarul contestatarilor vizează anularea hotărârilor de retrocedare din 2005, acțiune cu implicații majore asupra viitorului zonei. Proprietarul oficial al terenului, conform actelor de moștenire recent obținute, este Petre Băjenaru, un personaj cunoscut pe piața imobiliară bucureșteană. Ba mai mult, Băjenaru figurează ca cel care a preluat dosarele aflate pe rolul instanțelor, dar și ca un personaj implicat în închirierea sediului Ministerului Fondurilor Europene, pentru sume exorbitante, de peste 2,4 milioane de euro anual, prin intermediul firmelor BASP Property SRL și BASP Ideal SRL.
Între timp, terenul, odinioară parte a unui parc public, a fost ținta unor tăieri sistematice și incendii. De la sfârșitul anului 2022 și până în primăvara anului 2026, peste 40 de incendii au doborât vegetația și au compromis complet ecosistemul. Aproximativ 1.500 de copaci maturi au fost tăiați sau distruși, iar terenul s-a transformat într-un câmp arid, lipsit de orice urmă de vegetație, semnalând un adevărat masacru dendrologic.
Activitatea activiștilor și lipsa autorităților în protejare
Activitatea de monitorizare a zonei a fost intensă, activiștii de mediu organizând patrule de noapte timp de peste un an. Ei susțin că au fost martori la activități de otrăvire și tăieri ilegale făcute de “drujbari”, adesea amenințați în mod direct. Deși au sesizat Poliția Locală a Sectorului 3 și Garda de Mediu în repetate rânduri, măsurile contravenționale au fost insuficiente, iar distrugerile au continuat fără oprire.
O problemă de bază în protejarea zonei este absența unui Registru al Spațiilor Verzi, un document promis de primarul Nicușor Dan încă din 2020, dar care lipsește și astăzi. Fără această evidență oficială, proprietarii și reprezentanții lor, precum Sorin Tuță, afirmă că terenul nu este spațiu verde, ci curți sau construcții, complicând și mai mult situația legală.
Un peisaj devastat și riscuri iminente
Ultimul copac matur din zona retrocedată a fost tăiat la sfârșitul anului 2025. În prezent, terenul situat între străzile Constantin Brâncuși și Liviu Rebreanu arată ca un teren despuia și desfigurat, fără nicio urmă de vegetație. Odată un refugiu pentru pasionații de natură și un spațiu de relaxare pentru bucureșteni, această zonă a devenit acum un teren de conflict între interese economice și protecția mediului.
Pericolul continuă să existe, iar lipsa unor măsuri clare pentru conservare și evidență a spațiilor verzi nu face decât să amplifice riscul ca această zonă să fie complet distrusă în continuare. Astfel, opinia activiștilor și a specialiștilor indică faptul că, fără intervenții rapide și hotărâte, atât pentru dosarul juridic, cât și pentru protejarea pădurii, este posibil ca ceea ce mai rămâne din parc să dispară complet.
Viitorul zonei rămâne incert, dar lupta pentru salvarea parcului continuă
Pe măsură ce termenul procesului se apropie, interesul public și acțiunile de reclamare a ilegalităților se intensifică. Cu toate că autoritățile au fost acuzate de pasivitate și lipsă de acțiune, activiștii și comunitatea locală nu renunță la speranța că, într-un final, zona va fi reintegrată drept spațiu verde și protejată de interesele imobiliare sau de alte influențe obscure. Terenul de 12,2 hectare din Parcul IOR rămâne, astfel, un simbol al luptei între conservarea naturii și autoritatea economică, cu un termen de hotărâre care se apropie, dar și cu un ecosistem pe cale de dispariție.
