Primarul Ciprian Ciucu declanșează război împotriva graffiti-ului în București, iar artiștii reclamă o abordare superficială
Primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, a lansat o campanie dură împotriva graffiti-ului, catalogând desenele și picturile pe pereți drept o „boală” a orașului. Într-un discurs plin de emfază, el a cerut intervenții rapide pentru epurarea clădirilor din centrul Bucureștiului, echivalând fenomenul cu vandalism și ducând chiar la declarația că „războiul graffiti” este necesar pentru restaurarea imaginii orașului. Însă, în ciuda exprimării ferme, reprezentanții comunității artistice locale avertizează asupra faptului că aceste măsuri riscă să ignore complexitatea fenomenului și să lase deoparte înțelegerile mai largi despre artă urbană.
De la vandalism la artă: voci din comunitatea artistică cer o abordare nuanțată
Primul critic deschis al acestei poziții este Robert Obert, producătorul și artistul specializat în graffiti. El subliniază că termenul de „boală” nu este doar nepotrivit, ci și riscant, deoarece exacerbează percepția negativă asupra unui fenomen care, de fapt, are rădăcini adânci în cultura urbană mondială. „Graffiti-ul nu este o boală, ci un simptom al unui sistem disfuncțional”, explică Obert, sugerând că problema nu se rezolvă prin simple măsuri punitive, ci prin abordări mai complexe, care includ educație și înțelegere.
El Khao, cunoscut pentru lucrările sale de mozaic și artiștii care militează pentru o diferențiere clară între graffiti și arta stradală, adaugă că intenția artistului face diferența majoră. „Graffiti-ul este adesea un gest spontan, în timp ce arta urbană presupune un dialog cu mediul înconjurător și cu cetățenii”, afirmă el, criticând simplificarea excesivă a fenomenului și etichetarea unanimită a tuturor intervențiilor vizuale.
Cage, coordonatorul unui important crew de graffiti, aduce o perspectivă similară: orice încercare de a eradica viața artistică a orașului prin forță este sortită eșecului. „Nu poți eradica prin forță cel mai mare fenomen artistic al ultimilor 60 de ani. Graffiti-ul reprezintă o formă de rebeliune și răzvrătire pe care nu o poți controla”, susține el, explicând că inclusiv în zonele protejate, acest tip de artă va apărea inevitabil, fie legal, fie ilegal.
Între controverse, cadrul legal și resurse insuficiente
Discuția despre legalitatea și autorizarea intervențiilor vizuale din spațiul urban este un alt punct sensibil. Robert Obert consideră că, deși un cadru clar ar fi necesar pentru a împiedica abuzurile și pentru a proteja interesul public, birocratia și lipsa de pregătire a unor persoane din procesul decizional complică oricât posibilitatea implementării unor proiecte benefice. În același timp, artistul atrage atenția că resursele financiare și educaționale ar putea fi direcționate mai eficient către formarea unui public mai atent la diferențele între formele legitime și ilegale de intervenție. „Educația și cultura vizuală pot schimba percepția, iar aceste inițiative sunt mai durabile decât sancțiunile dure sau legile restrictive”, susține el.
El Khao reiterează această perspectivă, adăugând că fenomenele de comunitate și educație sunt cheia pentru acceptarea și integrarea artei urbane în peisajul cotidian. În opinia lui, regulamentarea excesivă riscă să inhibe inițiativele artistice valoroase și să grăbească stagnarea culturii urbane.
O declarație politică sau un semnal de alarmă?
Reacțiile politice nu au întârziat, iar consilierul general USR, Dragoș Radu, a lansat ideea unei dezbateri publice privind intervențiile asupra graffiti-ului și afișajului neautorizat. În timp ce alega că aceste măsuri sunt necesare pentru menținerea unui oraș plăcut, el a folosit exemple controversate pentru a ilustra ceea ce consideră mizerie urbană. În același timp, în discursul său a făcut distinctie între arta stradală autorizată și zonele de vandalism și mâzgălituri fără sens, susținând că „ținta sunt, în mod clar, mâzgălelile apărute peste noapte”, care degradează imaginea orașului.
Primarul Ciprian Ciucu a răspuns cu o replică acidă, considerând că discuția despre libertate nu are loc, ci despre menținerea imaginii și sigurantei orașului. O imagine postată pe rețelele sociale, cu zidul Berlinului, a fost folosită ca argument pentru a susține că libertatea de exprimare și controlul trebuie să fie în proporții egale, iar diferența între cea construită și cea destrămată trebuie clar înțeleasă.
Ce urmează? Apropierea de înțelegere, dar și de controverse
Într-un peisaj în care urbanul devine din ce în ce mai expresiv și complex, discuția despre graffiti și artă stradală rămâne deschisă și nuanțată. Artiștii insistă că fenomenul nu poate fi „pedepsit” în totalitate și că, dincolo de confuziile legale și politice, această artă reprezintă o formă de libertate, de exprimare și de reflecție socială. În același timp, administrațiile locale trebuie să găsească un echilibru între control și înțeles, pentru a nu transforma orașele în câmpuri de luptă între reguli și creativitate.
Rămâne de văzut dacă Bucureștiul va reuși să integreze cu succes aceste expresii artistice în peisajul urban sau dacă războiul declarat va lăsa în urmă doar ziduri spălățite și controale stricte, în locul unui dialog real despre libertate și cultură. În orice caz, fenomenul continuă să fie un simbol al revoltului, al diversității și, inevitabil, al unei capitale aflate în căutarea unei identități mai voluptoase și mai independente.
Sursa: Buletin.de
