Criza costului vieții în România: între măsuri temporare și soluții pe termen lung
Incertitudinea economică care a cuprins România în ultimii doi ani o face tot mai dificil de gestionat, iar măsurile luate până acum par să fie mai mult o soluție temporară decât răspunsul la cauzele fundamentale ale creșterii prețurilor. De la începutul anului 2021, inflația a evoluat sub influența principalelor factori globali – creșterea prețurilor la energie și materii prime, plus un deficit bugetar în creștere, ce a alimentat cererea internă și, implicit, dinamica inflaționistă. În aceste condiții, limitarea adaosului comercial, măsura agreată de autorități pentru contracararea creșterilor rapide ale prețurilor, vine cu efecte atât de scurtă durată, cât și cu pericole pe termen mediu.
Impactul măsurilor de plafonare și realitatea prețurilor
România a implementat deja plafonarea adaosului comercial pentru produsele de bază, limitând acest procent la 20% pentru procesatori și distribuitori, și la 5% pentru lanțurile mari de distribuție, ceea ce înseamnă că prețurile alimentelor de bază pot fi maxime cu 51,2% mai mari față de costurile de producție. Specialiștii de la echipa RoEM-UBB FSEGA analizează aceste măsuri, arătând că, deși prețurile supermarketurilor au înregistrat scăderi rapide după introducerea plafonării, această reducere nu a dus la o combatere durabilă a inflației. În timp, prețurile produselor plafonate au crescut din nou, iar diferențele dintre alimentele de bază plafonate și cele neplafonate s-au accentuat, ilustrând efectele limitate ale acestei măsuri.
Statisticile oficiale arată că produsele aflate sub plafonare – cartofi, făină, mălai – s-au consolidat în ceea ce privește stabilitatea prețurilor, chiar înregistrează scăderi ale acestora, în timp ce alimente precum carne, cafea sau fructe de import continuă să se scumpească semnificativ. Această evoluție a fost influențată și de creșterea costurilor materiilor prime din piețele internaționale, precum boabele de cafea sau materiile prime pentru carne. În plus, retailerii par să fi adoptat strategii de compensare a limitării marjelor de profit pe alimentele de bază, transferând creșterile de preț pe alte categorii ne-tonorizate, ceea ce face ca efectul plafonării să fie în mare măsură derizoriu pentru consumatorii cu venituri mici.
Cauze și soluții pentru criza costului vieții
De la declanșarea conflictului din Ucraina și până în prezent, cauzele principale ale inflației în România sunt dificil de ignorat. Pe de o parte, creșterea prețurilor la energie și materii prime a redus accesul la resursele necesare, iar pe de altă parte, politicile fiscale expansive – de stimulare a cererii – au amplificat problemele. Apoi, cererea ridicată, alimentată de măsuri menite să sprijine economia în perioada post-pandemie, a condus la creșteri ale profitabilității și adaosurilor comerciale în anumite segmente. În special în sectorul alimentar, unde producătorii mici și comercianții independenți domină piața, această dinamică a lovit în modul în care prețurile evoluează.
„Sectorul alimentar din România este dominat de producători mici și de distribuitori și comercianți de dimensiuni reduse, iar adaosul comercial reflectă în principal costurile cu munca și capitalul, nu puterea de piață a firmelor. Plafonarea acestuia poate duce la pierderi sau reduceri salariale în firmele comerciale și alimentare și poate determina creșteri de preț la bunurile neplafonate,” explică Rácz Béla-Gergely, cercetător în echipa RoEM-UBB FSEGA.
Această tendință a fost confirmată și de datele provenite din cercetări sectoriale și rapoarte statistice oficiale. În timp ce produsele de bază au înregistrat scăderi de preț, pe termen mediu și lung, alimente precum carnea de bovină, fructele sau cafeaua s-au scumpit cu până la două cifre, iar aceste diferențe sunt alimentate de creșterea costurilor materiilor prime pe piețele internaționale.
Pentru specialiști, răspunsul nu se află în plafonarea adaosurilor, ci în măsuri consistente de reducere a deficitului bugetar și în politici monetare adecvate. „Guvernul poate reduce inflația prin implementarea consecventă și cât se poate de echitabilă a măsurilor de corecție fiscală pentru reducerea deficitului bugetar, iar Banca Națională poate sprijini procesul dezinflationist prin aplicarea unor politici monetare adecvate,” afirmă Levente Szász, coordonatorul echipei de cercetare. În plus, eliminarea controlului prețurilor și înlocuirea acestora cu transferuri fixe, destinate exclusiv categoriilor sociale vulnerabile, pare să fie o soluție mai apropiată de realitatea economică și socială actuală.
Perspectivele pentru viitor indică o perioadă în care criza costului vieții va necesita soluții pe termen lung, bine fundamentate, care să abordeze cauzele structurale ale inflației și să asigure o protecție reală pentru populația cu venituri mici. În timp ce măsurile temporare au rolul de a atenua situația, sustenabilitatea creșterii nivelului de trai depinde de reforme complexe, atât din partea guvernului, cât și din sectorul privat, și de o strategie coerentă menită să stabilizeze economia pe termen lung.
