România riscă să piardă fondurile alocate pentru finalizarea centurii rutiere A7, tronson crucial ce leagă Adjud de Roman, din cauza întârzierilor și a dificultăților în derularea proiectului. Autoritățile și organizațiile specializate atrag atenția că dacă nu se vor face progrese rapide, banii europeni, deja aprobați prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), vor fi pierduți. În acest moment, principala problemă rămâne capacitatea de mobilizare și calitatea execuției, consecințe directe ale unor întârzieri care deja se resimt de ceva vreme.
Contextul construcției autostrăzii A7 este unul complex, având în vedere stadiul avansat al unor sectoare și întârzierile în altele. La începutul anului 2023, două contracte pentru portiunea Adjud-Bacău Sud aveau un procentaj fizic de aproximativ 95%, respectiv 70%, în timp ce celelalte trei pentru segmentul Bacău Nord-Pașcani se află la circa 45%. Toate aceste loturi au primit ordin de începere în primăvară și au termen de execuție de 30 de luni, excluzând faza de proiectare, ceea ce înseamnă că finalizarea integrală era planificată pentru noiembrie 2025. Însă, această dată devine tot mai dificil de respectat, mai ales în condițiile în care unele secțiuni se află încă în stadii de fundații sau în faze foarte incipiente, precum pasajele și viaductele de peste magistrale feroviare.
Cele mai critice puncte rămân cele de pe segmentul Răcăciuni-Bacău, unde există mai multe pasaje de peste 1 kilometru și restructurări majore peste magistrale, dar și pe zona din jurul Romanului, unde un viaduct de mari dimensiuni are abia începuturile proiectului, iar altul, peste râul Moldova, este încă la nivel de fundații. Explicațiile constructorilor și ale organizației Pro Infrastructură pun mare accent pe volumul uriaș de muncă încă nesoluționat, precum și pe riscul major de deteriorare a calității dacă lucrările ar fi accelerate în mod excesiv pentru a respecta termenele. „Terasamentele trebuie ‘să stea’ suficient ca să se evite celebrele trambuline în zona capetelor de pod sau tasările majore în plin rambleu”, avertizează aceștia, făcând referire la experiențele negative din alte proiecte similare.
Pericolul de a pierde fondurile nu este doar o problemă teoretică. Conform analizei organizației, deschiderea traficului pe anumite porțiuni poate fi posibilă dacă se face o mobilizare exemplară, însă acest lucru pare dificil în contextul actual. În special, pentru segmentul Adjud-Nord Răcăciuni, există teoria că, dacă se va mobiliza sprijinul și se vor lucra în trei schimburi, circulația ar putea fi autorizată chiar înainte de sfârșitul lunii aprilie. În schimb, pentru secțiunea până la Bacău, finalizarea până la sfârșitul lunii iunie pare improbabilă, din cauza volumului de muncă și a etapei de construcție care mai trebuie făcută.
Întârzierea autorităților și constructorilor are implicații directe asupra finanțării europene, întrucât pentru ca fondurile nerambursabile să fie menținute, circulația trebuie să fie asigurată pe întreaga distanță de circa 96 kilometri până la 31 august 2026. În cazul în care termenul nu va fi respectat, România va pierde ultima tranșă de bani, ceea ce ar însemna un efort financiar mai mare din partea statului pentru finalizarea proiectului din resurse naționale sau alte surse.
Pe termen mediu, perspectiva nu este uneor optimistă. Sursa principală a dificultăților rămâne complexitatea tehnică a unor secțiuni, dar și problemele de mobilizare și resurse umane. În condițiile în care vremea favorizează avansarea lucrărilor, există încă speranța ca unele tronsoane să fie deschise mai devreme, însă organizarea și responsabilitatea trebuie să fie pe primul plan, dacă România vrea să evite pierderea fondurilor europene și să își îndeplinească angajamentele asumate pentru creșterea infrastructurii rutiere în regiune. Rămâne de văzut dacă autoritățile și constructorii vor reuși să găsească soluții eficiente pentru depășirea acestor blocaje și pentru finalizarea proiectului în condiții care să asigure durabilitatea și siguranța rutieră.
