Din Roma până la București, un singur conflict a reconfigurat prețurile la pompă, a readus în funcțiune centrale pe cărbune și a readus pe agendă o întrebare delicată: cât de dependentă este Europa de combustibilii pe care nu îi controlează?
Impactul conflictului asupra energiei și pieței petroliere
La doar câteva zile după ce un conflict a izbucnit în Iran, aflăm că prețul la carburanți în Europa a crescut brusc, influențat de instabilitatea geopolitică și de atacurile cu rachete asupra infrastructurii energetice iraniene. În Italia, prețul la benzină și motorină a crescut cu până la 15% față de săptămâna precedentă, iar în România, pompierii au fost nevoiți să reintroducă centralele pe cărbune pentru asigurarea unui stoc de energie.
Directorul unei companii de distribuție a combustibililor din Italia afirmă că „tensiunea geopolitică în Iran a provocat deja perturbări în aprovizionare, iar prețurile sunt în creștere”. Această situație a readus în atenție vulnerabilitatea continentului față de fluctuațiile pieței internaționale de energie, mai ales când infrastructurile sunt ținte ale atacurilor și sancțiunilor.
Reactivarea industrială și întoarcerea la combustibili fosili
Pe fondul creșterii prețurilor, autoritățile române au autorizat reluarea funcționării centralelor pe cărbune, tehnologii considerate până acum ca fiind în proces de eliminare, pentru a stabiliza consumul intern de energie. Managerii companiilor energetice spun că această măsură este temporară, dar necesară pentru a face față creșterii cererii și pentru a evita penuria de electricitate.
În același timp, Europa începe să se gândescă mai serios la strategia de securitate energetică. În Italia, mai multe centrale pe cărbune au fost repornite, iar în Spania, guvernul discută despre măsuri similare pentru a-și diversifica sursele de energie și pentru a reduce dependența de gazul rusesc și petrolul iranian.
A fost readusă în discuție și ideea de a investi mai mult în energie nucleară și în resurse regenerabile, dar ritmul accelerat al crizei a evidențiat că, pentru moment, combustibilii fosili devin soluția de urgență.
Continentul în fața unei întrebări sensibile
De mai multă vreme, Europa evită să își pună în mod sincer întrebarea: cât de dependentă este de sursele de energie din afara sa, controlate de state cu interese geopolitice adesea contradictorii? Războiul din Iran și atacurile asupra infrastructurilor, combinate cu escaladarea conflictelor din regiunea Mării Caspice, au adus în prim-plan această vulnerabilitate.
Criticii spun că frica de a-și asuma independența energetică și de a investi în propriile resurse a lăsat continentul într-o poziție fragile. În plus, reorientarea rapidă spre combustibilii fosili, precum cărbunele, denotă nesiguranța și lipsa de opțiuni strategice pe termen lung.
Președintele unei importante companii energetice din România menționează că „depinde mult de fluxurile de energie de peste graniță, iar această dependență poate fi problematica în perioade de criză”. La rândul său, oficialii europeni încearcă să echilibreze politica de reducere a emisiilor cu necesitatea de a asigura stabilitatea aprovizionării, ceea ce nu e deloc o sarcină ușoară.
Pentru moment, au fost stabilite planuri nască pentru creșterea investițiilor în energie regenerabilă și în proiecte de stocare a energiei, însă implementarea lor va dura ani. În cazul actualei crize, soluția de conjunctură a devenit să repornească centrale pe fosili și să olitizească pentru a evita criza energetică.
Dintr-o dată, întrebarea care planează asupra întregii Europe, inclusiv asupra României, sună tot mai clar: până când va fi dispusă continentul să-și asume pe deplin riscurile acestei dependențe și să caute soluții durabile? Data de 15 martie 2023 marchează un punct de cotitură, când Guvernul României a anunțat reluarea activității centralei pe cărbune din Turceni pentru următoarele trei luni, în contextul instabilității energetice generate de contextul geopolitic.
