Condițiile lui Noriega pentru predare: Un moment istoric
La 20 decembrie 1989, Manuel Noriega, dictatorul panamez, s-a predat trupelor americane, după o intensă colaborare între forțele de securitate și negociatori. Predarea sa a avut loc în tăcere, fără prezența presei, o cerință esențială din partea liderului panamez. Celelalte condiții incluzau purtarea uniforme militare și posibilitatea de a efectua câteva apeluri telefonice înainte de a fi evacuat.
După această predare simbolică, Noriega a fost transportat într-un elicopter Black Hawk către aeroportul Howard. În următoarele 28 de minute, dictatorul a fost supus procesului de transfer către autoritățile americane, iar zborul său a durat doar 13 minute. De la aeroport, a fost introdus într-un avion militar C-130, unde a fost cătușat de un agent DEA. Astfel, fostul om forte al Panama a devenit un simplu deținut al Statelor Unite.
Procesul și condamnările: O viață în spatele gratiilor
După aproape doi ani în Miami, Noriega a intrat în sala de judecată pe 6 septembrie 1991, unde martorii au depus mărturie împotriva sa, descriind cum primea fonduri din traficul de droguri. Pe 9 aprilie 1992, juriul l-a găsit vinovat de opt capete de acuzare, inclusiv trafic de droguri și crimă organizată. Condamnarea sa inițială de 40 de ani a fost ulterior redusă la 17 ani.
Această perioadă de detenție a fost marcată de o serie de evenimente neprevăzute. Noriega a fost cazat într-o închisoare de securitate minimă, cunoscută pentru confortul ei, unde a avut acces la diverse facilități. Multe dintre acestea i-au permis să trăiască o viață mai puțin riguros controlată, însă închiderea a avut efect asupra psihologiei sale. După șapte luni, s-a convertit la creștinism, alegere care a stârnit speculații despre starea sa mentală.
Întoarcerea în Panama: Respect și controversă
După o detentă de aproape două decenii în Statele Unite și Franța, Noriega s-a întors în Panama pe 11 decembrie 2011, după ce autoritățile franceze au acceptat extrădarea sa. În fața închisorii, a fost întâmpinat ca o personalitate controversată, în timp ce unii îl considerau un erou, iar alții un tiran.
Odată ajuns în închisoare, a fost cazat într-o mică reședință din penitenciar, care, deși modestă, i-a oferit un oarecare confort. „După luni de zile, a început să nu mai fie doar un simplu deținut”, spune unul dintre foștii săi colegi. „Când ieșea la plimbare, ofițerii îi făceau salutul militar, un gest de respect care l-a însoțit până la final.”
Însă Noriega nu a scăpat de umbra trecutului său. În martie 2012, în urma unor investigații medicale, a fost diagnosticat cu boli grave, inclusiv o tumoră cerebrală. Asta a intensificat apelurile familiei sale pentru a-i oferi arest la domiciliu, cereri care, din păcate, au fost în van.
O viață controversată despre care s-au spus multe
Pe parcursul ultimilor ani de viață, Noriega a fost implicat în diverse controverse. În 2014, a intentat un proces împotriva unei mari companii de jocuri video, acuzându-i de prejudicierea imaginii sale. Spectrul crimei și al regimului său dictatorial l-a urmărit mereu, iar în 2017, cu numai câteva luni înainte de a muri în urma complicațiilor medicale, a făcut un apel public de iertare față de poporul panamez.
A murit pe 29 mai 2017, într-o comă indusă medical, iar președintele de atunci Juan Carlos Varela a decis că nu merită o înmormântare de stat, subliniind că „trecutul său criminal nu îl califică pentru așa ceva”.
Astfel, povestea lui Manuel Noriega rămâne una complexă, un amestec de putere și cumplită cădere, un simbol al unei epoci tulburi în istoria Panama.
